„1001 naraţiuni sapienţale din adâncuri de vremi până-n zilele de-acum” ale prof. Vasile Găurean

Surprinde plăcut apariţia pe piaţa cărţii din Bistriţa, atât de bogată şi atât de diversă, atât de profesionistă şi atât de amatoare, a două volume consistente de publicistică literară, intitulate „Marmura cuvintelor”, aparţinând cunoscutului prof. pens. Vasile Găurean, deţinătorul rubricii „Întâmplări cu miez” din cotidianul „Răsunetul”.
Textele publicate de-a lungul anilor în această rubrică au fost adunate în aceste tomuri literare, apărând în condiţii grafice deosebite la Editura Junimea din Iaşi.
Merită să scoatem în evidenţă câteva titluri semnificative pentru tematica prestigioasei lucrări, prof. Vasile Găurean fiind un creştin practicant zelos şi un misionar şi activist voluntar al bisericii şi al credinţei religioase, acest lucru reieşind şi din enumerarea textelor de mai jos: „Dumnezeu m-a ţinut în braţe; Un om mare cu adevărat, Constantin cel Mare; Un sfânt al Ardealului – părintele duhovnic Arsenie Boca; Când te caută Securitatea; Nebune, la noapte ţi se va cere sufletul tău; Ca un înger între oameni – Maleahi prorocul; Da’ cu Aristotel ce-aţi avut?; Alexie, omul lui Dumnezeu între sfinţenie şi legendă; Petru Groza vesteşte începutul comunizării; Lucian Blaga sau orfica apocalipselor; Haia l-a sărutat pe Crist; Rugăciunea ca avertisment sau îndrumare; Să nu te mai rogi, da de ce?; Deşertăciunea hainelor bogate Şi Care-i liber şi care-i sclav, omule?” etc., care scot în evidenţă curiozitatea spiritului însetat de cunoaştere a oricărui om, înţelegerea istoriei Cercului şi a Pământului depinzând de harul, coborât sau nu, asupra persoanei trăitoare şi o nelinişte ecumenică de întrajutorare a semenilor, autorul crezând, cu adevărat, ca un „Vasili cel nebun pentru Hristos”, întru mântuire şi înviere.
„Oamenii şi întâmplările prezente sunt o mică parte din trei mii de Întâmplări cu miez, într-o vreme când timpul pare tot mai greu de gestionat, când liniştea din proximităţile noastre este perturbată din mijloacele acaparante ale comunicării interpersonale rapide (internet, televiziune), timpul pentru lectură rămâne mereu ca o performanţă tot mai greu accesibilă”.
Şi ca o încheiere, în spiritul cărţii, mai cităm două dintre textele acestor impresionante volume: „Să lăsăm titlurile, Părinte!” şi „Iată, Eu stau la uşă şi bat...”.