9 august: 421 ani de la asasinarea lui Mihai Viteazul

prof. Augustin Rus

   Faptele de seamă petrecute în diferite timpuri cer sacrificii pe măsura lor.  De asemenea sacrificiu a avut parte Mihai, domnul Țării Românești (1593-1601) și pentru scurtă vreme și al Ardealului și Moldovei.

   După bătălia de la Guruslău din 3/13 august 1601 de pe valea Someșului, unde oastea lui Mihai și a generalului George Basta a înfrânt oastea nobilimii maghiare condusă de Sigismund Bathory, au apărut neînțelegeri între Mihai și George Basta, acesta sperând să devină principe al Transilvaniei.

   În Țara Românească, frații Buzești l-au surprins nepregătit pe Simion Movilă și l-au alungat din țară, trimițând solie lui Mihai, care l-a găsit la Cluj, să vină cât poate de repede să preia domnia. Aflând aceasta, G. Basta și-a dat seama de ascensiunea lui Mihai, care îi era superior ca oștean, ca om politic, ca prestigiu. Ca să-l înlăture, pune la cale un asasinat mișelesc, profitând de faptul că Mihai și-a slobozit oastea de țară îndreptând-o spre Alba Iulia și apoi cetatea Făgăraș, unde îi era familia, rămânând înconjurat de lefegii și de câțiva credincioși. În zorii zilei de 9/19 august 1601, trei sute de ostași valoni, comandați de J. Beauri, au înconjurat cortul lui Mihai din tabăra de lângă Câmpia Turzii. Auzind zarvă, Mihai a ieșit din cort crezând că aceștia vor să i se alăture și i-a primit cu urarea „Bine-ați venit voinicilor, vitejilor !”.   ...   „Dar ei (notează cu amărăciune cronicarul) se repeziră asupra lui ca niște dihănii sălbatice, cu săbiile scoase. Ci unul dete cu sulița și-l lovi drept în inimă, iar altul degrabă îi tăie capul. Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu știuse, nici să prilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează”. Omului care fusese „ajutor creștinilor și sta tare ca un viteaz pentru ei, cât făcuse pe turci să tremure de frica lui, îi rămăsese trupul gol în pulbere aruncat, că așa a lucrat pizma încă din ceputul lumii”. În învălmășeala creată, un credincios, Radu Florescu, a dosit capul lui Mihai sub mantaua sa și pe căi ocolite a ajuns la Târgoviște, iar Radu Buzescu l-a așezat la Mănăstirea Dealul, sub o inscripție: „Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihai, marele voievod, ce-au fost domn Țării Românești și Ardealului și Moldovei, cinstitul trup zace în Câmpia Turzii”.

   Mihai, și-a trăit viața „nu ca un ostaș de pradă, cum erau atâția pe vremea lui, ci ca un ostaș în cel mai deplin și mai frumos înțeles al cuvântului, ca o revărsare de foc, ca o dezlănșuire de furtună. A gândit adânc și temeinic, ca un vizionar revărsat în luptă cu sabia, dar și în politică, luând-o de cele mai multe ori înaintea adversarilor pe care i-a surprins cu îndrăzneala sa.

   Marele nostru istoric N. Iorga, se exprima, cu peste un secol în urmă: „De la 1600, nici un român n-a putut gândi unirea fără uriașa sa personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată și desăvârșită poezie tragică”. Cronicarul Baltasar Walter consemnează că era „vestit tuturor prin frumusețea armonioasă a trupului său și prin statura lui mândră, drag tuturor celor buni pentru darurile înalte ale sufletului lui nobil cu adevărat, pornit chiar prin fire să săvârșească isprăvi grele”. Iar într-o foaie volantă apărută la Roma în vremea sa, se scria: „Dacă a fost vreodată vreun principe în lume demn de glorie pentru acțiuni eroice, acela e signor Mihai, principele Valaviei!”.

   Pana conjudețeanului nostru, poetul George Coșbuc, îl imortalizează astfel: „Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier / Și zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe frunte, / Și vorba-i e tunet, răsufletul ger, / Iar barda din stânga-i ajunge la cer, / Și vodă-i un munte”.

 

 

Comentarii

09/08/22 15:09
vizitator

Mihai Viteazul a fost ucis în urma unei conspiraţii. Numeroase relatări trimise la Viena şi la Praga au condus la concluzia că asasinarea lui Mihai Viteazul a fost rezultatul unei trădări.
Szamoskozi Istvan şi G. Beduccino ambii contemporani ai evenimentelor relatează: "A fost trimisă o mare trupă de valoni în tabăra valahului Mihai, în urma unui sfat de taină ţinut de Basta György şi căpitanii săi în noaptea de 18 august 1601, cum să-şi desfăşoare trupele pentru o confruntare cu valahul".
De altfel chiar, generalul Basta György, autorul crimei, recunoaşte într-o scrisoare trimisă Arhiducelui Mathias, viitorul împărat habsburg, în care se consemnează: "Mihai a fost ucis conform poruncii primite de la Împăratul Rudolf al II-lea, iar eu am executat-o". Astfel, generalul Basta György şi-a atras asupra sa oprobriul contemporanilor şi al posterităţii, pentru mişeleasca crimă a eroului valah, unificator de ţară.
Istoria poporului român a consemnat mai multe cazuri în care au fost asasinaţi pe nedrept conducătorii de ţară, de către unele cercuri interne în cârdăşie cu cele de afară.
Una dintre cele mai semnificative reactii de condamnare trădării care a dus la uciderea mişelească a lui Mihai Viteazul este reflectată in poezia "Capul de la Torda" de Adrian Păunescu:

Capul lui Mihai Viteazu’ la Turda se ridică,
Şi întreabă de ce Țara a rămas aşa de mică
Şi Câmpia Turdei tristă îi răspunde lui cu jale:
„Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale!”

Nu mai acuzaţi străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează Ţara cu guverne provizorii
Eu atât aş vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuşi unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?

Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuşi unde-au fost ai noştri, şi atunci, şi-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân’ la gâtul Voievodului de Ţară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?

Capul lui Mihai Viteazu ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc şi mă mai mânii
Totuşi unde-au fost, românii? Totuşi, unde sunt românii?

09/08/22 20:06
Rus Augustin

Mulțumesc „vizitatorului” pentru completări.
Rus Augustin

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5