În ajunu Anului Nou dă să intre pă poartă o fomeie. Tânu’ o luat jar din sobă şî o ţâpat după ea şî o strigat: „Du-te, drace, di la casă!”

La Dobricel, pe masa de Anul nou nu se pun bucate de pasăre (căci scurmă, dând cu picioarele înapoi, ceea ce ar readuce trecutul cel rău în anul cel nou), ci de porc (care scurmă cu râtul tot înainte). La biserică se ţinea o slujbă de „îngropare a anului” (cf. C, Rauca Lucreţia, Dobricel, 56 de ani în 2014).
Nici în satele din amontele Văii Ţibleşului femeile nu aveau ce căuta la casa omului, nici în ajun, nici în prima zi de Anul nou, căci aduceau „amărăsân a rău”; iar dacă vreuna nu ştia ori uita interdicţia, apropiindu-se de „vraniţa” gospodăriei vreunui vecin, unul dintre bărbaţii casei trebuia să iasă şi s-o alunge „ca pe-o lepădătură”, de preferinţă chiar cu jar din sobă:
În ajunu Anului Nou numa ce vedem că dă să intre pă poartă o fomeie. Tânu’ (bunicul -n.a.) repede o luat jar din sobă şî o ţâpat după ea cu cărbuni aprinşi şî o strigat: „Du-te, drace, di la casă!” Aşă îi obiceiu’, că dacă-ţi vine o fomeie la casă la aestea tri ajunuri, arunci cu jar. Da se ştie, şî nu vine nime. Asta-i legea. Nu trebe să faci rău la casa omului, dacă ştii că nu-i voie să meri la altcineva în zilele acelea (Macedon Ianu, n. 1932, Alunişu, cf. A, Drăgoi, M.D., 2014, p. 177).
Interdicţia n-a funcţionat cu aceeaşi severitate în toate satele şi în toate cazurile. De la celălalt capăt al unei imaginare diagonale NV-SE a judeţului, anume din Sebiş, com Şieuţ, avem o părere mai nuanţată cu privire la prima vizită din Ajunul de An nou:
Aşă o fost la noi. Că o venit o fată din Rus (Ruştior - n.n.) după sfetăr (flanel - n.n.), să-i dau sfetăru’ şi să meargă-napoi cu cursa (autobuzul - n.n.) până-n Ruştior, în doi ani dup-olaltă, şi-o intrat la noi în Ajun, şi-o zâs tata: „Las’ că nu-i bai că ne-o intrat mai întâi fată, că ne-or făta oile mieluţe şi vacile viţăle!” La noi mai tare zâce că nu-i voie să te duci la vecinu’ şi să strigi în ziua de Ajun. Şi la oricine în sat. Şi ăsta obicei să ţâne şi acuma! (D, Paşc Ioana, n. 1944, Sebiş, 2011)