Amintiri despre anii de şcoală

Sâmbătă, 6 octombrie 2012, elevii din promoţia anului 1957, de la Liceul nr. 2 din Năsăud au revenit în sala de clasă după 55 de ani.
În glasul clopotului, elevii de ieri s-au încolonat şi, în frunte cu dirigintele, prof. Ieremie Burcezan, au ocupat locul în bănci, împărtăşindu-şi momente din bogata lor experienţă de viaţă.
În amintirile lor, pline de sinceritate şi căldură, elevii şi dirigintele au vorbit despre dragoste pentru învăţătură, care le-a îndrumat primii paşi spre realizările de mai târziu. Şcoala năsăudeană le-a deschis drumul către cristalizarea pasiunilor.
Îndemnurile profesorilor au devenit pentru ei lege, fapt pentru care s-au dăruit toată viaţa unor idealuri înalte.
Şi la această întâlnire, ca şi la cele precedente, cărturarii reveniţi la cuibuşorul lor drag au adus în prim plan ceasurile de frământări şi căutări de răspunsuri în faţa problemelor vieţii, cât şi bucuriile primelor „mari” descoperiri ale adolescenţei.
Întâlnirea de azi a avut un caracter mai special. Colegul lor, George Petri, inginer constructor, ce a lucrat o viaţă la Braşov, la origine Horoban, a adus în faţa colegilor cartea „De la opincă la ştiinţă”, scrisă în colaborare cu profesorul lor, Iosif Viehmann, cetăţean de onoare al Năsăudului, carte care are ca tematică renumitul cerc de ingineri din şcoală, care a ridicat instituţia pe o treaptă mai sus în comparaţie cu alte şcoli similare.
În discuţiile lor din clasă, cât şi pe grupe sau la masa festivă, elevii au apreciat cartea ca o părticică din istoria şcolii şi a oraşului şi, de ce nu, a învăţământului năsăudean.
Elevii Lucreţia Mititean. Veronica Bindea Mare, Tonea Floarea Mizgan, Bălăi Virginica, Maria Furcea Ilovan, Maria Zăgrean Burduşa au avut dorinţa să fie din nou elevi, să trăiască anii de şcoală, să se bucure de frumuseţea lor, să aibă colegi mulţi, să fie din nou în internat şi în fiecare sâmbătă să coboare jos cu saltelele, să le bată spre a ieşi praful din ele şi să umble cu servieta doldora de cărţi.
„Studiam în egală măsură la toate disciplinele, iar seara înainte de culcare repetam toate lecţiile pentru a doua zi, închipuindu-ne că ne ascultă profesorii”, exclamă cu tărie Lucreţia Almăşan, Ana Ciuta Colceru, Maria Fereştean.
Ca elevi mi-a plăcut să reflectez asupra informaţiei primite. Simţeam o adevărată pasiune de a cunoaşte natura, mediul înconjurător şi să redau în forme personale cunoştinţele căpătate la lecţii, spune Ion Cira, agronom de meserie şi o bună parte în conducerea superioară a agriculturii.
Ca elev, spune Alexandru Moldovan, jurist din Cluj, mi-a plăcut să reflectez asupra informaţiilor primite. Simţeam o adevărată pasiune să redau în forme personale cunoştinţele căpătate la orele de curs, păstrând, bineînţeles, intact fondul, conţinutul de idei.
La întrebarea mea: ce le recomandaţi elevilor de azi? Răspunsul a fost următorul:
Să facă un mai mare efort de gândire şi să se apropie cu dragoste de bibliotecă, spune Gheorghe Petri, adică să fie avizi de cunoştinţe, să pornească cât mai des în excursii spre a cunoaşte toate urmele ce le-a lăsat istoria.
Să nu irosească anii de şcoală, ce-i mai fecunzi din viaţa omului şi să urmeze exemplul înaintaşilor noştri, de la care să preia ştafeta şi s-o urce cu mândrie spre culmi, spune eleva Hiticaş Maria din Căian.
Să aprecieze tot ce-i frumos şi util şi să ţină un contact permanent cu cartea ce ne modelează elanul spre fapte demne şi caractere frumoase, spune Galben Ileana Micu din Baia Mare.
Recomand elevilor de azi să se bucure de frumuseţile pe care le descoperă în literatură, artă, ştiinţă pe care să le împărtăşească şi prietenilor, colegilor, deoarece nimeni nu poate trăi de unul singur, spune Marta Marchitan Turcu, din Suceava.
Elevul să ştie că ziua de mâine se anunţă pentru elevul de azi ca cel mai mare examen de viaţă, spune Jeni Petri şi să fie convinşi că trebuie să înceapă din liceu specializarea pentru viitoarea profesiune.
Ce ne puteţi spune despre colegialitate?
Colegialitatea înseamnă existenţa altminteri nu suntem prieteni cu adevărat, spune Maria Năşcuţiu Hâlmu, din Bistriţa.
Colegialitatea, spune Livia Straisner, din Rodna, înseamnă generozitate, căldură omenească care nu trebuie să se confunde cu acoperirea unor greşeli. Dacă realmente suntem buni colegi şi prieteni cu adevărat trebuie să dovedim în primul rând existenţa, adică nevoia ca fiecare dintre noi să se depăşească pe sine, este părerea elevei de ieri, Ţoca Viorica Spermezan din Nimigea.
Mărioara Turcea, din Salva, vine cu completări, spunând: şcoala i-a deschis calea spre lectură. Aici, în această şcoală şi-a început prietenia adâncă şi trainică cu cartea care i-a devenit tovarăş pe viaţă, ca profesor de limba română, deci, lectura este tovarăşul tinereţii.
Promoţia noastră, spune dăscăliţa Lucreţia Mititean, iniţiatoarea şi organizatoarea acestei întâlniri, în colaborare cu Veronica Bindea, a fost o generaţie de sacrificiu prin această hotărâre crucială a Ministerului Învăţământului de a desfiinţa Şcoala Pedagogică, unde am fost admişi pe bază de examen.
După un an de şcoală pedagogică am fost trecute din nou în clasa a IX-a. Alte cheltuieli din partea părinţilor, ştiri de nelinişte, de agitaţie, de „nemulţumire”. O măsură, o hotărâre nedreaptă a timpului. O altă lovitură asupra noastră a fost Ordinul de eliminare din şcoală după primul trimestru a tuturor elevilor corigenţi la peste 3 obiecte. Aşa că, din 5 clase, au rămas 3, adică noi, cei care suntem azi la această întâlnire.
Desigur, noi eram plini de fantezie, cu dorinţa să zburdăm mereu liberi, ca păsările cerului, fără nicio constrângere. Ni se părea uneori că cei mari – părinţii, dascălii – ne cer ordine, punctualitate, ca să-şi arate puterea lor asupra celor mici. Însă nu e adevărat. Disciplina pe care am învăţat-o în această şcoală a avut menirea de a ne organiza viaţa de mai târziu. Nu reuşeam să avem realizări de seamă dacă nu ne respectăm un anumit program, dacă nu aveam un sistem bun de muncă, dacă nu făceam toate la timp şi dacă nu aveam ca diriginte pe domnul Ieremie Burcezan, omul cu conştiinţa datoriei împlinite, omul care a trecut prin toate greutăţile vieţii ca un învingător.
Apreciază cartea colegului Petri şi vine cu completări, ca membră a Cercului de biologie, caracterizată de profesorul editor în felul următor:
„Mică de înălţime, dar vrednică şi cu „gura mare”, când apără adevărul. A fost în fruntea departamentului (cercului) Împăieri. Are o frumoasă familie în Năsăud şi doi nepoţi care ne fac cinste de mai mulţi ani în America. Aceştia sunt vizitaţi des, spre exemplu, acum la redactarea acestei cărţi se află în America, dar nu va lipsi la lansarea din Năsăud (pag. 186)
Prezintă colegilor una din cărţile sale, intitulată „O şcoală după un sfert de veac”, o „replică” dată colegului său Gicu în ale scrisului.
Elevii de ieri îşi continuă activitatea la Biserica Spitalului orăşenesc, unde preotul paroh Georgică Cira săvârşeşte o slujbă de pomenire a profesorilor şi colegilor plecaţi la cele veşnice, unde tânărul scriitor Călin Emilian Cira, fiul preotului, la prezintă cartea: „Arhiepiscopul Iustinian Chira în dialog cu Călin Emilian Cira, o mărturisire în folosul edificării credinţei pentru semeni.
Interviul şi discuţiile se continuă la restaurantul Moravia.
Ne revedem la anul în prima sâmbătă din iunie.