Superspectacol şcolăresc dedicat lui Eminescu

Nu e o figură de stil când spunem că anii de şcoală sunt cei mai frumoşi ani din viaţă, sunt anii primelor descoperiri şi ai primelor pasiuni, când şcolarul acumulează conştiinţe care îi vor folosi toată viaţa.

În şcoală se descoperă pasiunile ce izvorăsc din preocupările elevilor şi măiestria celor care-i îndrumă.

La Năsăud, tradiţiile şcolare capătă valenţe noi, găsindu-se mijloace proprii de întreţinere printr-un climat şcolăresc eficient, cu rol esenţial în cristalizarea personalităţii elevilor prin afirmarea lor în diverse genuri cultural-artistice şi interpretative. Exemplificăm superspectacolul şcolăresc de la Şcoala Generală „Mihai Eminescu” din Năsăud, unde a încolţit, chiar de Ziua Luceafărului poeziei româneşti, o manifestare şcolărească ce se vrea tradiţională, prin declanşarea primei ediţii a Zilelor şcolii în zilele de 14-16 ianuarie 2012, ca o promovare a înnoirilor în şcoala năsăudeană.

În deschidere s-a intonat Imnul de stat şi Imnul şcolii, pe versuri de Bogdan Spiridonică şi muzica de Cecilia Alexă Comes: „Şcoala noastre astăzi are/ Nume drag naţiei noastre/ Eminescu-i geniul care/ Va rămâne-n veacuri mare”.

Directorul şcolii, Bogdan Spiridonică, salută oaspeţii şi arată scopul acestei manifestări culturale, după care prezintă Cartea Şcolii: „O şcoală după un sfert de veac”, autori Ioan şi Lucreţia Mititean, o carte-document ce influenţează statornicirea unor tradiţii de muncă în şcoală. Cartea include o gamă largă de activităţi ca drept modele în vederea satisfacerii cerinţelor impuse de programele de învăţământ, fiind incluse atât acţiuni de scurtă durată cât şi activităţi devenite deja tradiţionale, repetându-se an de an, cu diverse forme de manifestare, ce fac parte din educaţia continuă sau recurentă.

Cartea şcolii, spune directorul, se adresează în egală măsură colegilor, elevilor şi părinţilor şi merită să existe în fiecare familie ca o imagine tonică şi stimulatoare a şcolii în care au învăţat mulţi dintre noi, cât şi copiii noştri, o carte ce evocă tradiţii de muncă şi fapte demne.

Un accent special s-a pus pe activitatea comisiilor de specialitate din şcoală, a catedrelor. Toţi slujitorii şcolii s-au implicat în buna reuşită a manifestărilor. S-a insistat şi asupra caracterului practic prin implicarea catedrei de ştiinţe, ce au urmărit facilitarea trecerii spre o şcoală flexibilă, folosind concursul şcolar multidisciplinar pentru utilizarea diferitelor scări de autoevaluare, prin metode bazate pe însuşirea competenţelor şi utilizarea unor modului de perfecţionare a tehnicii însuşirii cunoştinţelor predate la orele de curs: la biologie, fizică, chimie şi matematică şi literatură, istorie, religie, limbi moderne etc.

Instructorii ansamblului „Muguraşul”, care a împlinit nu de mult 20 de ani de activitate, Ioan Talpoş şi Doruţ Podobea, au un concept bine definit de spaţiu liber ce apare ca rezultat al recunoaşterii nevoilor copilului de a se mişca.

În şcoală există formaţii permanente, altfel în prima zi după vacanţă, nu era posibilă o aşa prezenţă scenică, avansând fiecare formaţie şi interpret într-un ritm propriu.

Programul desfăşurat pe parcursul celor două zile a fost sub flacăra veşnic vie a poetului fără pereche – Mihai Eminescu, patronul spiritual al şcolii.

Prin glasurile minunate ale copiilor şi paşii de dans corect executate, s-a reuşit, poate mai mult ca oricând, să potenţeze sensibilitatea noastră şi să adauge un spor de umanizare a omului.

Ca artă a cuvântului, poezia eminesciană are valenţe formative deosebite, fiind totodată dorinţa tuturor elevilor, părinţilor şi dascălilor de a se include în programele şcolare o literatură care să contureze modelul uman.

Poezia eminesciană a avut un deosebit ecou, fiind un intermediar de un tip cu totul special între creator şi spectator, ca un receptacul care adună idei, fapte, adevăruri despre om şi apoi le transmite altora.

Povestitorii, interpreţii şi dansatorii ne-au convertit într-un prieten cu care poţi sta de vorbă oricând, chiar la singurătatea odăii tale – Mihai Eminescu, omul ce ne-a învăţat de a înţelege şi trăi arta.

Noua orientare a dascălilor şcolii, patronată de Eminescu, a pus în mişcare atât elevii actuali, cât şi foştii elevi, foştii muguraşi ce au devenit apreciaţi factori culturali, cum este grupul celor trei: Talpoş – Sidor – Ionaşc, degustători ai frumosului muzical prin valoare, un bun prilej ca elevii de o zi să ia contact cu certe valori ale muzicii vocale şi instrumentale, valori ce s-au format în această şcoală.

Au revenit la serbarea şcolii dascălii de ieri, ce s-au angajat într-un dialog constructiv cu experienţa, realismul, luciditatea şi prudenţa, elemente desprinse din gândurile expuse de Ieremie Burcezan, Grigore Marţian, Romulus Berceni şi Lucreţia Mititean, care a prezentat câteva din creaţiile proprii dedicate lui Eminescu: … El ne-a învăţat libertatea gândului/ Frumuseţea cântului/ Zborul păsărelelor/ Număratul stelelor/ Le zâmbeşte pătimaş/ Cutezând a le chema/ Pentru a-l supraveghea.