Ansamblul folcloric Baltagul la Festivalul de colinde şi obiceiuri de iarnă de la Iaşi

Ca de obicei în ultimii zece ani, minunaţii artişti ai Ansamblului folcloric Baltagul din

Monor, conduşi de primarul Ioan Cira, au onorat invitaţia Consiliului judeţean Iaşi, a Primăriei municipiului Iaşi şi a Centrului Judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale Iaşi de a participa la cea de-a XLII – a ediţie a Festivalului folcloric Datini şi obiceiuri de iarnă .

Directorul centrului Centrului Judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale Iaşi Adrian Ardelean declara pe scenă în timpul acordării Diplomei de excelenţă ansamblului bistriţean că '' Fără colindele din Monor cu care ieşenii s-au obişnuit deja, nu se poate concepe un festival de colinde la Iasi . Monorenii cu colindele lor excepţionale au completat minunatele obiceiuri de iarnă prezentate la festival de formaţiile din judeţele Moldovei din dreapta Prutului. În fiecare an monorenii ne-au surprins cu ceva : colinde noi, urături specifice, costumele unice ! În acest an ne-au surprins cu numărul mare de tineri integraţi în formaţia de colindători ! De bună seamă tradiţiile străvechi din această localitate şi din zona Bistriţei vor dăinui prin strădania acestor oameni deosebiţi''

Sosiţi vineri după amiază în oraşul cel mai plin de istorie din România, colindătorii din Monor şi Gledin au făcut să răsune colindele lor sub bradul imens din incinta primăriei. Au completat programul, cu câteve colinde străvechi, din Ocniţa, Cornelia şi Florentin Ardelean Archiudean – de acum adoptaţi în întregime de artiştii din Monor ! Seara, la complexul Nicolina, la umbra aromitoare a unui pahar de Busuioacă de Bohotin, împreună cu Angela şi Adrian Ardelean s-a mai pus la cale mersul lumii, s-au mai pus la index talk-show - urile enervante pro şi contra de la televiziunile aservite tuturor şi la toate şi s-a discutat despre viitorul colaborării artistice. Ilie Roiban ( nu ştiu pe unde s-o fi rătăcit Vasile Haja !) a dat tonul la cântec, întocmai ca pe vremuri în armată, pentru că, deh, generaţia tânără nu trebuie să uite cântările neamului...

A doua zi, pe un ger de crăpau pietrele, pe marile bulevarde ieşene s-a desfăşurat parada formaţiilor participante. Cu această ocazie Rebeca...nepoata primarului Ioan Cira, debutantă ca artistă în formaţia de colindători, era cât pe ce să fie furată de un ursar de prin părţile Tătăruşiului, ursului acestuia căzându-i cu tronc tânăra copilă speriată de-a binelea de namila legată în lanţurile evident ...simbolice...... Pe traseul : Teatrul Naţional – Biserica Trei Ierarhi – Primăria Iaşi - Casa studenţilor formaţiile participante, alese cu pricepere de către organizatori şi alcătuite numai din locuitori ai satelor, au prezentat cu o bucurie evidentă pentru spectatorii ocazionali obiceiuri ancestrale dar şi datini împământenite doar în secolele trecute cu care oamenii satelor întâmpină Sfintele Sărbători ale Naşterii Mântuitorului Iisus ! Nu mă pricep eu să vă descriu dragi cititori bogăţia de obiceiuri cu care colindătorii au încântat pe ieşeni ! Bogăţia de culori a costumelor, varietatea impresionantă a măştilor a strigăturilor şi a a dansurilor rituale, amalgamul compus din vârstnici trecuţi bine de 80 de ani, din oameni în floarea vârstei şi mai ales din tineri exuberanţi, mândri ( da tineri şi tinere mândri şi mândre, da mândri di tăt !!! ) să cânte, să recite, să declame şi să...danseze fiecare după obiceiurile din satul lui. Şi toate acestea într-o...regie a Maestrului Adrian Ardelean, impecabilă ca de obicei . Nu poţi să nu-ţi şopteşti încântat : Doamne-ţi mulţam că m-ai învrednicit să trăiesc toate aceste clipe...

Spectacolul de colinde şi obiceiuri de iarnă a fost deschis la Casa studenţilor de formaţia din Tătăruşi-Iaşi, compusă din plăieşi trecuţi cu toţii de 70 de ani ! Ceva de neuitat ! Primaşul, sau cum s-o fi numind la ei liderul formaţiei, trecut bine de 86 de ani pocnea din bici, pe scenă, de credeai că tocmai el cheamă tineretul la oastea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt !

Au urmat inegalabilii artişti din Monor ! Primarul Ioan Cira tremura de emoţie în culise, însă până la urmă a ridicat mâna deasupra capului cu degetele împreunate în ''V''-ul de la Victorie ! Dacă ar fi să relatăm în limbaj mai...milităresc am spune că Baltagul a învăluit asistenţa – o sală arhiplină ! – cu frumuseţea colindelor, cucerindu-i imediat inimile şi sufletele. Oameni aceia din sală, calzi, credincioşi, darnici cu aplauzele imi părea că ar fi venit acolo cu toţii cu binecuvântarea Sfintei Parascheva pe creştet... Le-au mai urat Ilie, Dumitru şi George o '' Puică neagră bagă-n sac...'' iar apoi...pe cărarea şerpuită colindătorii s-au îndreptat spre alte scene ale oraşului minune numit Iaşi ! Seara, în parcul Copou, acolo unde am avut acut sentimentul că, pe o alee oarecare mă voi întâlni cu Bădia Creangă, s-a desfăşurat un nou moment memorabil ! Mai întâi la intrare, sub un brad uriaş plin de globuri multicolore şi de zăpadă adevărată ( ! ) au răsunat din nou colindele ! Erau minus 12 grade dar asistenţa era numeroasă ! Presa, în număr mare la faţa locului a rezistat pe frig până la capăt ( poate citesc asta şi dragii de ziarişti de pe la noi...iartă-mă Menuţ !!!). De sub bradul de la intrarea în parc până la teiul, celebrul Tei al lui Eminescu sunetele colindelor se îmbinau armonios cu scârţâitul zăpezii de sub încălţămintea colindătorilor ! Ceva de nedescris ! Am sărutat chipul Geniului de pe statuia din faţa teiului, apoi am îngenunchiat sub ramurile bătrâne, înclinate sub greutatea frigului şi a zăpezii...Cornelia, în lacrimi, mi-a cerut să-i fac o fotografie acolo lângă teiul lui Eminescu, al Moldovei cândva întregite şi al României eterne ! Doamne, mi-ai umplut inima de speranţă, oare cu ce m-am învrednicit eu să pot trăi aceste momente stelare, divine şi irepetabile ?

Copiii, copii Monorului şi ai Gledinului, în frunte cu Vlăduţ şi Andrei – cei mai tineri dintre ei - au privit la rândul lor cu uimire, Teiul despre care nici nu auziseră încă la şcoală... M-am gândit în acele clipe ce minunat este să ai părinţi, moşi şi strămoşi, să ai rădăcini adânci în acest pământ binecuvântat, să simţi că aparţii cuiva de care nu-ţi este ruşine! Să ai - în suflet şi pe pământ - un...tei al lui Eminescu, un tei al tău...un tei bătrân şi falnic, un tei nemuritor ! Să poţi privi în trecut cu mândrie şi să poţi privi prezentul cu încredere ! Cu câtă credinţă şi cu câtă bucurie am aştepta astfel viitorul...

A fost apoi o a doua seară la Iaşi ! O seară în care am deschis o şampanie pentru Cornelia, pentru sufletul ei mare şi blând, încăpător cât să cuprindă toată lumea aceasta şi cât să lumineze cu lumina cu căldura şi cu...glasul lui, al sufletului, toată omenirea. De la junele Vlăduţ la cel mai vârstnic colindător, am rostit o Odă Bunului Dumnezeu pentru bunătatea Sa şi pentru infinita bucurie revărsată, în anul pe cale de a se încheia, în sufletele şi inimile noastre ! Am închinat un pahar şi pentru George Moţoc un tânăr cu inima cât să cuprindă Teiul lui Eminescu ! A împlinit vârsta deplinei maturităţi şi, iubit de toată lumea fiind, i-am cântat cu toţii La mulţi şi fericiţi ani !

Am cântat şi am colindat ! Am colindat şi am cântat şi am gustat cu toţii din vinul turnat în pahare cu dărnicie şi cu o bucurie unică de către domnul Adrian Ardelean, celebrul şi modestul director al Culturii ieşene ! Ne-am bucurat aşadar colindând Iaşiul. Am rostit colinde aşteptându-L pe Mântuitor ! Ne-a lipsit ...puţin părintele Marius Avram (un preot de legendă pentru sufletul meu !). Dacă ai însă un primar şi un regizor ca Ioan Cira ştii precis că lucrurile se aşează întotdeauna în cursul lor firesc şi că Monorul şi locuitorii săi vor dăinui, cu obiceiurile lor, cu tradiţiile lor, cu omenia lor, cu veselia lor şi cu dragostea lor pentru frumos şi pentru lucrul temeinic şi bine făcut !

Gledin şi Monor peste voi cu gândul zbor

loc de plug şi de ogor

loc de casă cu pridvor

loc pe care il ador

cu trecut şi viitor

vis fierbinte, arzător…

gând curat,nemuritor

vis de iarnă-mbietor

cântec dulce aromitor

Gledin şi Monor loc de dragoste şi dor…