Arc peste timp, Paraschiva şi Gavril Avram

Dar ce-i un arc peste timp? Un salt către trecut, care sfidează uitarea şi aduce din nou clipele fericite ale tinereţii, când plini de elan şi urmărind idealuri, unii oameni se zbăteau pentru realizarea lor.
Succesele le dădeau aripi, neîmplinirile îi stârneau înspre depăşirea lor şi astfel viaţa le era plină. Plină de muncă şi strădanie în folosul celor văduviţi de soartă.
Cartea cu titlul sus-amintit, semnată de Paraschiva şi Gavril Avram, este de fapt o aducere aminte, spre liniştirea sufletului unui pensionari care, cu râvnă şi nu fără putere creativă, au lucrat ani de zile în instituţii care ocrotesc copii orfani.
Volumul „Arc peste timp” (Ed. Revox, 2014), ne aduce în faţă momente din munca educativă, realizată de familia acestor educatori.
„Prin aceasta încercăm să arătăm ce a însemnat educatorul ca suport educativ şi afectiv pentru copiii din aceste instituţii.
Afectaţi de mici de amărăciunea vieţii, am considerat întotdeauna că instituţiile în care ajung trebuie să le ofere toate condiţiile pentru a-şi clădi speranţa şi dorinţa de a păşi spre împlinire” (Prefaţă, pag. 5).
Volumul „Arc peste timp” cuprinde „Pagini de album – Secvenţe din activităţile educative, artistice şi sportive de la Casa de Copii Şcolari Mixtă Prundu Bârgăului, între anii 1959-1969, ilustrate mai ales prin fotografii realizate la Cercul foto, condus de domnul Gavril Avram, dar şi referiri la alte volume scrise de familia Avram, referiri la ecoul activităţilor educative, oglindit în articole de presă, apoi întâlniri colegiale sau cu foştii elevi etc.
Prin toate activităţile amintite, autorii subliniază rolul adulţilor din Casele de Copii, instituţii de ocrotire care, organizând activităţi educative benefice, urmăreau aplicarea unei terapii ocupaţionale, care să-i responsabilizeze, să le întărească simţul apartenenţei la grup şi stabilirea de relaţii corecte între elevi şi educatori şi între elevi ca şi colaboratori.
Toate volumele realizate de familia Avram urmăresc transmiterea experienţei pozitive, dobândită în decursul muncii de ani de zile cu copiii instituţionalizaţi, pentru a servi de exemplu celor tineri.
Pensionari fiind, privim adesea în urmă. Unii au adunat bunuri materiale, educatorul doar bunuri spirituale, bucuria lui fiind împlinită doar dacă acestea rodesc în sufletul tinerilor pe care i-a investit cu ele.