ARSENIE BOCA – Omul, zidire de mare preţ -II –

Sunt cărţi despre care dorim să vorbim cu cei dragi.

Este o binecuvântare să luăm cunoştinţă de lucrări deosebite din domeniile în care nu avem pregătire de specialitate, dar suntem atenţionaţi asupra lor de cei care le-au citit.

Părintele Arsenie Boca a studiat teologia la Sibiu, apoi bele-arte la Bucureşti. A fost audient la cursurile de anatomie ale marelui om de ştiinţă care a fost profesorul Francisc Rainer, de la facultatea de Medicină Bucureşti. Era pictor, avea clarvedere, claraudiţie, citea gândurile, avea capacitatea extrem de rară de teleportare.

M-am bucurat când am observat cât de mult a aprofundat Arsenie Boca opera lui Rabindranath Tagore şi cât de potrivit a presărat învăţăturile sale către oameni cu citate din scrierile acestui profet-poet al Indiei.

Continuăm să citim împreună din cuvintele de înţelepciune ale celui ce a fost preotul Arsenie Boca selectate din cartea Omul zidire de mare preţ pentru a avea prilej de meditaţie.

În capitolul Chemări la apostolie Arsenie Boca spune, între altele:

„Dar, oare, la Iisus n-ai pe nimeni de adus? Poate ai de gând să te aduci pe tine. Căci până nu te aduci pe tine, nu poţi aduce pe nimeni.

Omul este veşnic în căutare după ceva, care înseamnă mai mult decât haina şi mâncarea. El este în căutarea lui însuşi.

Aspiraţia sufletului după realizarea desăvârşirii sale, asta este toată istoria omului.

Mărginirea ta te doare, ştiu. Dar când aceasta a ajuns un dat al conştiinţei (şi te frământă), este semn că Dumnezeu, nemărginitul, vrea să creşti duhovniceşte pe dimensiuni divine. Această ţâşnire în conştiinţă a dorului nemărginirii divine este, pentru tine, argumentul decisiv al existenţei Sale, al iubirii Sale şi al rudeniei tale cu El. Dacă te găseşti pe tine în funcţie de Dumnezeu, e o găsire a ta în adevăr.

Sufletul omului suferă durerile naşterii, când se naşte Dumnezeu într-însul. Această naştere a lui Dumnezeu în sufletul omului constituie naşterea autentică a omului.

Neamul omenesc nu aparţine decât sub unul din aspectele sale generaţiei lui Adam cel vechi. Sub un alt aspect el este ceresc, aparţinând lui Adam cel duhovnicesc, generaţiei lui Hristos. Creaţiunea a avut loc în veşnicie, ca act interior al tainei divine a vieţii.

În lumea spirituală, (eliberată), cosmosul rămâne în om, precum omul rămâne în Dumnezeu.

Mare înaintea lui Dumnezeu nu poate fi decât omul smerit. Oamenii ajung mari prin vitejii, bogăţie, putere, chiar înţelepciune – dar aceasta este trufie, şi cu ea sperii lumea.

Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă sunt cei mai aproape de El. Modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu.

Destinul omului nu se desfăşoară influenţat numai de factori materiali şi biologici sau cârmuit numai de voinţa proprie, ori a celorlalţi oameni ci asupra lui stau aplecate în fiecare clipă puterile cerului. Omul nu e o fărâmă uitată în spaţiul lumii, ci tot ce există îi poartă un palpitant interes. Însemnătatea omului se arată nu numai prin faptul că a fost creat după chipul lui Dumnezeu, ci şi pentru aceea că în jurul fiecărui ins şi pentru fiecare se dă o neîntreruptă luptă nevăzută. În jurul fiecărui om e concentrată întreaga existenţă creată şi necreată, văzută şi nevăzută.(Dumitru Stăniloaie: Elemente de antropologie ortodoxă).”.

Arsenie Boca s-a născut la data de 29 septembrie 1910 şi a plecat, după cum şi-a denumit el însuşi ultimul său drum, să îndeplinească o nouă misiune în 28 noiembrie 1989.

Noi am citit mai sus un crâmpei din cuvintele rostite de acest sfânt, dar se spune că cea mai solicitată capacitate a sa era aceea de vindecător.

Nu numai că putea vindeca, dar cu o meditaţie, cu o rugăciune sau o atingere, după semne doar de el ştiute, îi înştiinţa pe oameni şi ce boli au, ce boli vor face, şi ce remedii le sunt necesare pentru a preveni sau vindeca. Arsenie Boca a crezut în Dumnezeu, I-a cerut îndrumare pentru viaţa lui de la vârtsa fragedă de 12 ani şi Dumnezeu l-a luat sub aripa sa pentru că El îşi face lucrarea prin oameni, iar Omul Îi luminează Creaţia.

Tagore a spus: Credinţa în Dumnezeu este minunea minunilor!

Data viitoare vom vorbi despre cartea Cornel Pop şi Rugăciunea cântată scrisă de talentatul scriitor-ziarist Menuţ Maximinian.