Teza 6. Ce este crearea lumii nevăzute şi văzute

Lumea a fost creată de Dumnezeu din nimic datorită bunăvoinţei Sale, având drept scop comuniunea cu El.
Prin lumea nevăzută Dumnezeu a creat îngerii din nimic, înaintea creării lumii văzute. Creatorul a vrut ca îngerii să-I fie „duhuri slujitoare”, trimişii, solii Săi către oameni. În cartea lui Iov vedem, „Când s-au făcut stelele lăudatu-M-au cu glas mare toţi îngerii Mei.” Îngerii au raţiune, voinţă şi simţuri şi ceea ce este esenţial, văd o parte din Dumnezeu, văd faţa Lui. „Căci zic vouă că îngerii din ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu”, Matei, 18, 10. Ei cunosc viitorul, dar n-au atotştiinţa, sunt nemuritori, nu au gen şi nu stau sub ispitele păcatului, a slăbiciunilor omeneşti. Scopul pentru care au fost creaţi a fost preamărirea lui Dumnezeu, împlinirea voii Sale, precum şi fericirea lor permanentă. Ei slujesc ca intermediari între Creator şi om. Sunt mulţi şi nu sunt toţi egali între ei, ca ierarhie, sunt mai mult sau mai puţin apropiaţi de Dumnezeu. Îngerii sunt duhuri, adică fiinţe fără trup, „Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc”, ps. C3, 4. Îngerii sunt liberi, inteligenţi, ştiutori, cunosc mai mult ca noi, totuşi nu ştiu ce avem în inima noastră şi nu cunosc viitorul. Îngerii fiind mărginiţi nu pot fi peste tot, sunt prezenţi acolo unde sunt trimişi. Îngerii care şi-au câştigat dreptul la fericire veşnică au fost întăriţi în bine, ne spune Sfântul Grigorie cel Mare. Aceştia au fost ridicaţi la un nivel mai presus de firea lor, nu mai pot greşi prin harul lui Dumnezeu şi nu prin firea lor. Orice om este pus sub grija unui înger, ne asigură chiar Mântuitorul.
Fiecare avem lângă noi un înger bun şi un înger rău. Îngerii răi sunt diavolii. Un grup de îngeri a fost izgonit din cer pentru că, aceştia, din mândrie s-au răzvrătit împotriva Creatorului. Ei fac numai răul, niciodată binele şi sunt fiinţe reale şi personale, ca şi îngerii buni. Aceşti îngeri răi au căzut de la faţa lui Dumnezeu înainte de crearea omului, pentru că se ştie că diavolul a ispitit pe Adam şi Eva. Sunt mulţi şi au diferite poziţii în ierarhia lor. Diavolul îl poate ispiti pe om spre rele, face orice pentru asta, dar, ceea ce este minunat, nu-l poate forţa pe om la păcat.
Lumea văzută este cea pe care noi o vedem, o simţim şi cuprinde tot universul, incluzându-ne şi pe noi oamenii. Lumea a făcut-o Dumnezeu pentru om, iar omul pentru Dumnezeu, pentru comuniunea cu Dumnezeu. Între om şi natură este o influenţă şi solidaritate reciprocă, un dialog permanent. Omul cu ajutorul divin ridică lumea spre spiritualizare.
Creaarea omului. Omul a fost făcut „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” şi este binecuvântat de El. Pe celelalte făpturi El a voit să le facă şi s-au făcut, însă trupul omului este făcut chiar de Dumnezeu din pământ, iar sufletul omului, prin suflare dumnezeiască, „Şi a zis Dumnezeu, să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră”, Fc. 1, 26-27. Omul este format din trupul material şi din suflet care nu poate fi redus la materie, el străbate trupul material. Trupul ca „raţionalitate plasticizată” încetează prin moarte, sufletul însă există în continuare, nu dispare pentru că nu este făcut din materia generală, el este produsul „Spiritului conştient etern”. Sufletul şi trupul îşi încep existenţa în acelaşi timp. Omul este creat de la bun început ca „spirit întrupat”, o unitate a trupului şi a sufletului, iar pentru aceasta trebuia creată mai întâi lumea materială pentru dialogul omului cu natura şi al omului cu Dumnezeu.
Chipul lui Dumnezeu în om este un „chip al Treimii”, ne spune părintele acad. prof. dr. Dumitru Stăniloae, iar omul, ca chip al lui Dumnezeu, tinde spre absolut, care este Persoană. Chipul înseamnă mintea şi libertatea, iar „asemănarea” înseamnă virtute, cât este cu putinţă. Sufletul este substanţă spirituală simplă, nu se descompune, continuă să trăiască şi la despărţirea de trup, în altă lume, pe un alt plan al existenţei. Sufletul cugetă, este raţional prin fiinţa sa şi nu din cauza trupului.
Omul este o fiinţă liberă şi a fost creat de o Fiinţă liberă.