ARSENIE BOCA – Omul, zidire de mare preţ - I -

Am ascultat, cu mare bucurie, recomandarea preotului meu duhovnic, Grigore Conea, de a citi cartea Omul zidire de mare preţ, lucrare cu învăţături scrisă de Arsenie Boca.

Din iulie 2008, când am primit cartea, şi până în prezent am citit-o şi recitit-o!

Dumitru Stăniloaie l-a numit pe Părintele Arsenie Boca: „Fenomen unic în istoria monahismului românesc”.

Pentru ca să ne bucurăm împreună de cuvintele marelui duhovnic Arsenie Boca am selectat câteva din textele publicate în cartea Omul zidire de mare preţ, urmând ca fiecare dintre noi să avem prilej de meditaţie:

„Buna vestire

La plinirea vremii, trimis a fost de Dumnezeu Îngerul Gavriil într-un oraş din Galileea, Nazaret, către Fecioara Maria aducându-i vestea că din Duhul Sfânt şi din puterea Celui Preaînalt va concepe şi va naşte pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, pe Care Îl va chema Iisus.

Acestea sunt datele, simplu expuse de Evangheliştii Luca şi Matei.

Faptul acesta simplu cutremură însă legile firii. Nici Fecioara Maria n-a putut primi faptul fără o puternică întâmpinare critică, fără o puternică cutremurare interioară. Iar cât despre Iosif, paznicul şi garantul Sfintei Fecioare, ştim că pe ascuns a vrut să o părăsească.

Naşterea lui Dumnezeu printre oameni era făgăduită prin prooroci cu mii de ani în urmă. Isaia proorocul a spus lămurit că o Fecioară va naşte rămânând totuşi fecioară.

De n-am fi siguri de faptul petrecut, că Dumnezeu S-a unit cu firea omenească, în persoana lui Iisus, mai că nici n-am putea crede.

Această naştere a lui Dumnezeu, în făptura Sa, e de fapt o renaştere a omului, proces care a fost anunţat, pregătit şi care s-a desăvârşit apoi în istorie.

Aceasta înseamnă cuvintele La plinirea vremii.

Ceea ce e greu de priceput e faptul acesta: - cum e cu putinţă ca „Tatăl omului” să Se facă „Fiul omului”, Fiul fiului Său? Dar iată că s-a făcut. S-a făcut istoric şi de atunci se face şi tainic în toţi cei ce-L primesc pe Dumnezeu şi se nasc a doua oară.

Deci, când sufletul, prin făptura noastră întreagă, ajunge pe căile ostenelii (ascezei) şi ale iubirii la starea de „fecioară”, are loc şi pentru noi, la plinirea vremii, naşterea lui Iisus în făptura noastră.

†

Dumnezeul nostru nu e un Dumnezeu care a părăsit lumea în seama legilor, iar El S-a retras în afara ei undeva. El nu e nici confundat cu natura, cu „marele tot”, căci atunci cum s-ar putea naşte „totul” în parte. Dumnezeul nostru e o fiinţă mai presus de natură dar în legătură cu lumea, o energie activă creatoare, care transmite lumii ceea ce de fapt caută şi spre care tinde: plenitudinea existenţei în unitatea universală. Această putere a Duhului Sfânt se uneşte (se împreunează) cu lumea şi vrea să nască chipul viu al lui Dumnezeu.

Dar faptul istoric petrecut pe planul realităţii omeneşti, a zămislirii şi naşterii Fiului lui Dumnezeu în Fiul Omului, mai are şi alte semnificaţii.

Cu Iisus apare în lume o nouă generaţie de oameni, neamul lui Iisus, care nu se naşte numai după legile firii, ci peste ele se suprapune o naştere spirituală, duhovnicească, generaţia spirituală a lui Iisus.”