Astăzi, ora 18:00, vernisajul expoziției „Blândețe Insistentă” de Paul Târziu la Galeria Arcade 24

Paul Târziu este Absolvent al Universitătii de Artă și Design, Cluj-Napoca, specializarea Pictură, Membru al U.A.P. România, Filiala Interjudețeană Cluj-Bistrița și profesor la Liceul de Arte „Corneliu Baba”din Bistrița.

CAUTĂ CLIPA

Pictura de acum a lui Paul Târziu este metafizică instantanee. Tabloul redă secretul propriului suflet al pictorului și o viziune proprie și ea asupra universului, Toate în același timp. Urmînd pur și simplu viața, fiind atent la timpul vieții, pictorul încearcă să fie mai mult decît viața, să-I dea vieții un alt sens decît cel current trăindu-I pe loc dialectica bucuriilor și durterilor. Picturile din expoziția personală de pictură  “Blîndețe insistentă” – elaborate de-a lungul pandemiei începînd cu martrie 2020 – fac să trăiască în tablou principiul unei simultaneități esențiale în care ființa cea mai dispersată, cea mai dezbinată și înspăimîntată își dobîndește unitatea și forța ei salvatoare. Pictorul refuză preambulurile, refuză îndoiala, făcînd loc pe pînză unui preludiu de tăcere. Sonoritățile își produc propria-i clipă cu ajutorul căreia pictorul construiește o clipă complexă unind în această clipă numeruasele simultaneități reordonînd dynamic și expresiv continuitatea simplă a timpului înlănțuit.sînt de găsit pe fiecare pînză elemente ale unui timp oprit, ale timpului care nu urmează măsura, ale unui timp “vertical” și bineînțeles ale timpului comun care curge orizontal odată cu anotimpurile, cu vîntul care suflă, cu timpul cerurilor și al pămîntului. Pictorul ordonează sonorități succesive, reglează cadențe, administrează imprtuozități și tulburări, face posibil contratimpul, deci, clipa poetcă. Ai putea spune că scopul lui este verticalitatea, în adîncime sau în înălțime, este încremenirea în care se ordonează blînd simulaneitățile, cîștigîndu-și perspectiva metafizică a clipei poetice. Este clipa care, și prin încărcătura ei metafizică, emoționează și dovedește, îndeamnă și consolează, este uimitoare și familiară și, în sfîrșit, devine și purifică o relație armonică între două contrarii. E o clipă de „pasiune” a pictorului care nu exclude raționalitatea cu toate ale ei daruri. Și pentru ca totul să intre în „jocurile” pe care le au de împlinit, pentru a produce încîntare și, de ce nu chiar extaz, antitezele se transformă în ambivalențe. Acele ambivalențe care îi dau clipei poetice libertatea de a-i îngădui ființei atit să valorizeze cît și să devalorizeze. Totul, în tablou și în sufletul privitorului urcă sau coboară în propria-i cadență și în ritmuri care nu te mai obligă să accepți timpul lumii. Raportul pe care pictorul îl creează între antiteză și ambivalență – aceste realități se nasc împreună – își găsesc un ecou și în inima celui care privește. Inima poate inversa antitezele astfel încît în locul timpului masculin și încrîncenat care se avîntă și dă energie să apară timpul blînd și supus, „timpul blîndeții insistente” care devine melancolic și misterios. Misterul poetic este cuprins de un pluralism de evenumente cromatico formale care sînt cuprinse într-o singură clipă, oferind o perspectivă vertical și masculine asupra clipei poetice. E greu de crezut dar sîntem în fața adevărului pur din care rezultă că expoziția lu Paul Târziu devine o bine rînduită acumulare și adunare de simultaneități care devin simultaneități ordonate care dau o dimensiune clipei pentru că, iată, fără a se sluji de efecte decorative, dau întregului o ordine picturală internă. Timpul este masculine și vertical. El nici nu curge și nici nu țîșnește. El se așează “blind” în durata sufletului care, vezi parcă, cum se înalță.

OLIV MIRCEA
curatorul expoziției