Aur pentru Bistriţa

R.: - Domnule director şi antrenor Nicolae Zăpârţan, cum aţi reuşit să obţineţi medalii de aur în ultimele două luni, ţinând cont că ele au fost cucerite la seniori şi la universitare?

Nicolae Zăpârţan: - Aceste medalii au fost obţinute prin muncă, dăruire, seriozitate, puţin noroc şi cu ajutorul lui Dumnezeu.

R.: - Am dori câteva amănunte despre cum s-au desfăşurat competiţiile, ce adversari au avut şi ce greutăţi aţi întâmpinat?

N.Z.: - La Campionatul Naţional pe echipe am avut şansa să fie selectaţi trei sportivi de la clubul nostru, ceea ce pentru noi a fost un lucru deosebit, deoarece să ai trei sportivi care să fie în selecţionata Transilvaniei, arată că boxul bistriţean are valoare şi îi este recunoscută valoarea. În finala Campionatului Naţional pe echipe, selecţionata Transilvaniei a întâlnit echipa municipiului Bucureşti, formată numai din sportivi care au fost medaliaţi la Campionatele Europene, Mondiale, de juniori, tineret sau seniori, o echipă extrem de puternică pe care am reuşit să o învingem cu scorul de 6-5 şi să reuşim, în premieră pentru România, ca o echipă din provincie să cucerească titlul de campioni naţionali. M-am bucurat foarte mult pentru succesul obţinut de ei şi mai ales pentru munca pe care am depus-o de-a lungul anilor, pumnii luaţi în cap şi recompensele foarte mici pe care reuşim să i le oferim pentru performanţele lor. Aceşti sportivi sunt Ciurean Cristian, Szabo Gyuri şi Avram Marian.

R.: - Şi nu v-aţi oprit aici…

N.Z.: - Da, într-adevăr, a urmat la începutul lunii Campionatul Naţional Universitar cu sportivi care au vârsta între 18 şi 20 de ani. Practic, tot ce are boxul masculin mai bun la această oră în România.

R.: - Şi aici ai o mare performanţă, cucerirea unui nou titlu de campion naţional, rezultat cu care foarte puţini antrenori din România se pot mândri. Cum a fost?

N.Z.: - Foarte greu. Cucerirea unei medalii de aur la un asemenea nivel este un lucru care îţi dă o mare linişte sufletească, un sentiment pe care îl aştepţi la fiecare competiţie unde participă cei mai buni sportivi din România, de la cele mai puternice cluburi şi care fiecare rânveşte la cucerirea unei medalii. Am reuşit într-o finală cu un puternic sportiv de la Dinamo Bucureşti să ne impunem într-un mod foarte clar şi nu am lăsat arbitrilor nicio şansă să-l declare învingător pe sportivul dinamovist.

R.: - Aţi avut emoţii mari?

N.Z.: - Eu trăiesc fiecare meci la intensitate maximă, deşi iau câte un distonocalm, dar la această finală am avut emoţii mai mari, deoarece boxam cu un sportiv de la Dinamo Bucureşti, cel mai puternic club de box din Romnia, şi care are o mare influenţă în arbitrajul din boxul românesc, iar sportivul era un ucrainean foarte tare, cu experienţă, care a câştigat prin abandon toate celelalte partide. Szabo Gyuri a făcut un meci mare, a boxat inteligent şi nu i-a dat nicio şansă sportivului dinamovist să îşi pună în valoare forţa, câştigând într-un ritm de mare campion, fiind aplaudat la scenă deschisă de numerosul public prezent.

R.: - Cum au venit celelalte medalii?

N.Z.: - Sportivii Avram Marian şi Ciurean Cristian au obţinut medaliile de bronz, dar, cu siguranţă, am avut în Avram Marian, elev la “Grigore Moisil”, un sportiv care m-a încântat şi care a făcut unul din cele mai bune meciuri ale sale, învingând în sferturile de finală pe vicecampionul naţional de seniori, cel mai titrat sportiv al gazdelor. A fost practic surpriza campionatului şi, de ce nu, şi cel mai frumos meci, unde spre bucuria şi liniştea mea, a fost declarat învingător sportivul nostru.

R: - Ce s-a întâmplat cu Ciurean Cristian?

N.Z.: - Cristi Ciurean, în semifinale, a avut meciul în mână, a condus până în repriza III-a cu 8-2, se îndrepta spre o victorie lejeră, dar a cedat spre final, iar sportivului din oraşul gazdă i s-a punctat orice lovitură. A fost un meci pe care putea să-l câştige uşor, dar eu cred că slăbirea care a făcut-o în ultimele două luni nu i-a mai permis să se concentreze şi a cedat fizic. Păcat că putea să obţină şi el cel puţin o medalie de argint, dar acesta este sportul.

R.: - Sunt rezultate remarcabile, cum puţine cluburi din România se pot mândri. Cum aţi fost primit în lumea boxului bistriţean?

N.Z.: - Sigur, cei care cunosc fenomenul boxului ştiu cât de greu este să obţii o medalie la un campionat naţional, deoarace boxul este un sport extrem de dificil, iar un singur meci pierdut te scoate din competiţie şi cu atât mai mult să obţii titlul de campion. Succesul obţinut de sportivii noştri este succesul boxului bistriţean şi cred că se pot mândri cu acest sport, mai ales că judeţe cu vechi tradiţii n-au obţinut nicio medalie. Amintim aici: Cluj, Tg. Mureş, Sau Mare, Galaţi, Botoşani, Baia Mare etc.

R.: - Aţi avut rezultate de excepţie an de an, multă muncă, sacrificii, dar recompensele au venit?

N.Z.: - Încă nimic, dar premierea sportivilor se va face la sfârşitul anului sau începutul anului viitor, asta bineînţeles dacă sunt bani şi nu vor uita de noi.

R.: - Vă ajută vreun sponsor?

N.Z.: - Din păcate nu. Am văzut foarte multe echipe la concursuri care au sponsori puternici dar în Bistriţa încă nu. Am avut sportivi foarte buni, care, din păcate, au abandonat activitatea, şi aici mă refer la sportivii care au terminat şcoala şi care trebuie să îşi câştige şi ei existenţa. Este greu sau aproape imposibil să îi poţi convinge să rămână în continuare la club cu o indemnizaţie de 100-150 lei pe lună, iar aceasta face ca munca mea de antrenor să se termine atunci când aştepţi cel mai mult de la ei.

R.: - Când veţi organiza o gală de box în judeţul nostru?

N.Z.: - Sper că pe data de 23.11.2008 să organizez în premieră o gală de box în Budacu de Sus. Asta în condiţiile în care voi putea face rost de bani şi voi fi ajutat de foştii boxeri Avram George, Băbuţan Adrian, Moldovan Adrian, Balmoş Alin, Marian Marinel, Voicu Costel, Daniel Măierean, Viorel Măierean şi, de ce nu, şi de sponsori. Vor fi bine primiţi toţi cei menţionaţi mai sus, indiferent cât este ajutorul lor.

R.: - Vă mulţumesc pentru interviul acordat. Mult, mult succes în continuare şi o gală de box reuşită în Budacu de Sus.