Bistriţeanul Tudor Eugen, de la structurile MAI la dragostea pentru pictura bisericească. Povestea icoanei de la Coroana

„Când primești Harul Duhului Sfânt și darurile lui Dumnezeu, ai o sete de cunoaștere, o sete de a crea și de a dărui și nu mai ai liniște în ceea ce faci!”  Sunt cuvintele pictorului iconar, Tudor Eugen.

            De profesie agent șef în MAI, domnul Tudor Eugen a făcut primii pași pe această cale a picturii de icoane acum 10 ani. Nu avusese până atunci conexiuni cu această latură a creației, dar se pare că de la arme la penel nu a fost decât o scurtă drumeție, cum spune dumnealui. Și atunci Dumnezeu a pus mâna....Domnul Eugen merge pe drumul amintirii, povestind despre o vizită la un fost coleg, în drum spre mare. Fetița acestuia picta niște icoane și, neașteptat, acesta a avut o revelație: „Pot să pictez și eu! Vreau să pictez și eu!” , a fost gândul acelui moment. Câteva zile a avut un fel de frământare lăuntrică, de parcă ceva se zbătea să iasă la suprafață....După întoarcerea din vacanță, observă la un moment dat niște geamuri de sticlă rezemate undeva....și, brusc îi apare în fața ochilor momentul întâlnirii cu fetița colegului său, iar gândul și dorința de a picta țâșnesc din nou ca o lumină....și așa a început totul....

            Atunci, și acum și de fiecare dată când se așază în fața mesei de lucru, rugăciunea este cea care pregătește și însoțește procesul creației, deoarece „nihil sine Deo”. Sursa de inspirație a domnului Tudor Eugen o reprezintă icoanele de pe pereții bisericilor și mănăstirilor ortodoxe, a catapetesmelor, picturile pe lemn, pe pânză și pe piatră, pe care le transpune pe sticlă. Se definește un pictor realist, de aceea nu preferă pictura tradițională pe sticlă, ci pictura bizantină. A cochetat și cu pictura abstractă, precum și cu pictura pe sticlă a icoanelor catolice. De la vârsta de 44 de ani, de când a început să realizeze icoane pe sticlă, a pictat peste 120 de tipuri de icoane ( reprezentând sfinți, scene biblice, personaje religioase).

Multe dintre lucrările sale le-a donat bisericilor, mănăstirilor pe care le-a vizitat. Slujitorii Catedralei „Coroana Maicii Domnului Panta Nassa”, precum și credincioșii acesteia au binecuvântata bucurie de a se închina la icoana numită „Încoronarea Maicii Domnului”, oferită ca dar de către domnul Eugen. Unele dintre icoane au ajuns și în alte țări, precum Spania, Grecia, SUA, unde există comunități de români. În vara anului 2022, icoana „Maica Domnului Pantanassa” a ajuns la Primăria din San Giovani Rotondo, în Italia, localitate unde se află moaștele Sf. Padre Pio. Părintele prof. Nicolae Feier, care a făcut parte din delegația care a mers în Italia, alături de domnul prof. dr. Dorel Cosma și de domnul primar al Bistriței, Ioan Turc, și care a obținut unul dintre cele 4 premii Gold Star (ex Oscar) pentru activitatea culturală, la nivel mondial, în cadrul Galei IGF, arată că lucrarea amintită s-a bucurat de o mare și reală apreciere într-o expoziție internațională, la Bari, regiunea Puglia, cu această ocazie. Părintele Vasile Beni ne dezvăluie faptul că icoana este Biblia neștiutorului de carte, ea nu poate fi povestită, ci trebuie doar privită. Ea ne privește mai mult pe noi decât o privim noi pe ea. Ea sfințește locul care o adăpostește. Mai arată Părintele Beni, de asemenea, că icoana este precum o evanghelie în culori, așa cum și evanghelia este icoana verbală a lui Hristos. Icoanele sunt ferestre sau ochi prin care Dumnezeu ne privește pe noi și noi Îl privim pe El. Părinții Catedralei „Coroana Maicii Domnului” mărturisesc că ortodoxia nu poate fi concepută fără icoane, aceasta având dublu rol: de a transmite cunoștințe despre Dumnezeu și acela de mediu sfințitor. Totodată, ea este prilejul întâlnirii dintre om și Dumnezeu. La fel se întâmplă și în ceea ce-l privește pe pictorul iconar, Tudor Eugen, se întâlnește cu Dumnezeu de fiecare dată când ia pensula și transpune pe sticlă mesajul venit de acolo de Sus, din Cele Înalte.

Printre cei care s-au bucurat de icoanele donate cu mult drag de către pictorul Tudor Eugen, putem aminti: ÎPS Mitropolitul Andrei, PS Benedict Bistrițeanul, Arhiepiscopul Albei-Iulia, IPS Irineu Bistrițeanul, precum și Fundația „Mihai Neșu”, „Târgul de purici”, dar și rude și prieteni. Se bucură atunci când dăruiește cu tot sufletul său, căci arta pictării icoanelor este pentru domnul Eugen parte din ființa sa, și este fericit când lucrările sale îi sunt apreciate cu sinceritate. Se întristează însă când observă preferința unora pentru „kitsch-uri”. Pentru cei care nu iubesc arta și nu apreciază valoarea, autenticul distanța de la aceasta (de la artă)  la kitsch este foarte mică sau inexistentă.

După părerea artistului plastic, pictorul trebuie să fie în același timp și designer, și arhitect, să cunoască și să înțeleagă și geometria în spațiu, iar pictorul iconar, în special, trebuie să aibă cunoștințe din sfera teologiei, ba mai mult, să lase acea inspirație divină să curgă, făcându-i loc în adâncurile ființei, ca de acolo să țâșnească lumina.

Și pentru că a picta o icoană nu este același lucru cu a picta un peisaj, un portret, etc., trăirea și freamătul lăuntric sunt cu totul aparte și mult mai puternice. Pictorul iconar Tudor Eugen mărturisește că atunci când pictează, simte în jurul său, la masa de lucru, miros de mir sau alte miresme deosebite, pe care nu le poate asocia cu niciun miros de pe pământ. Ne mai dezvăluie că, la o icoană cu Maica Domnului pe care a pictat-o, s-a produs peste noapte o schimbare uimitoare: o pată ce era pe obrazul Măicuței Sfinte, a dispărut, dimineața chipul fiindu-i curat.

Deși domnul Tudor Eugen spune că nu este deloc ușoară misiunea pe care și-a asumat-o, implică sacrificii materiale, sacrificii în ceea ce privește sănătatea, timpul liber sau cel dedicat familiei, nu dorește să lase„armele” jos, ci, dimpotrivă, are planuri îndrăznețe, cum ar fi: proiectul său de suflet, acela de a realiza o expoziție cu ultimele lucrări, de asemenea intenția de a organiza cursuri pentru copii, de a le educa simțul artistic și de a le insufla dragostea pentru artă.

Arta adevărată înseamnă curaj, înseamnă asumare, înseamnă dragoste și credință. Este nevoie de o sinergie între curățenia aceea lăuntrică, între nevoia de Dumnezeu și de dragoste, de har și rânduială. Fiind un artist dăruit de Dumnezeu, care se dăruiește la rândul său pe sine, prin operele sale, pictorul Tudor Eugen „arde în felul său”, de dragul artei și a celor care o iubesc.

    Prof. Mirela Rus