Blestem – de Dora Alina Romanescu

De curând s-a întors spre locurile natale o floare a ţinuturilor muntoase din Rebra, romanciera Dora Alina Romanescu, pe numele real Saveta Bachiş, căsătorită Georgescu.

Înzestrată natal cu harul omului sensibil, care priveşte viaţa prin prisma sufletului omenesc, ea însăşi cadru didactic, ne aduce în dar ţinuturilor natale, rodul muncii binecuvântate de harul scrisului, opt romane de înaltă valoare estetică, psihologică şi socială.

A aşteptat până experienţa vieţii i-a îmbogăţit sufletul cu înţelepciunea de a o vedea realist şi clar, aşa cum e, cu aspecte pozitive şi negative şi apoi a pornit pe drumul spinos al scriitorilor romancieri.

Un roman psihologic şi social de mare amploare este BLESTEM, care… „configurează destinele dramatice, neîndurătoare, impresionante, a două femei, mamă şi fiică, Victoria şi Ana din ţinutul muntos, acoperit de păduri fabuloase, Rebra, din zona Năsăudului” (Ovidiu Dunăreanu).

Scenariul vieţii mamei şi fiicei se desfăşoară într-o amplă arenă, pornind din satul natal şi introducându-se în final tot acolo, unde sufletul scriitoarei poposeşte prin amintirile copilăriei mereu neşterse… „Infatigabila autoare se întoarce neîncetat spre leagănul mitic, care este satul năsăudean al copilăriei şi-i consacră pagini de mare forţă evocativă, radiografiind cu realism numeroase destine ce se zbat dramatic între tentaţia păcatului şi salvarea purităţii ancestrale” (Ion Roşianu).

Exemplul remarcabil în acest sens este personajul Ana, care, născută din păcat, încearcă omeneşte, uneori nereuşind, sau alteori reuşind, să-şi depăşească statutul de om blestemat, care trebuie să dispară în mocirlă.

O trăsătură definitorie a acestui personaj este iubirea de oameni, caracterul activ, structurat pe un fond nativ binecuvântat cu harul însuşirii mai multor limbi, dar şi cu hărnicie şi străduinţă. Ana e un caracter dârz, care nu abdică de la demnitatea de om, nici sub biciul constrângerii unor brute, care prin violenţă voiau s-o destineze unor practici neconforme cu morala, în scopuri pecuniare.

Fire caldă şi iubitoare, Ana îi dăruie totul iubirii, iar când constată că s-a înşelat îşi creşte cu devotament urmaşii.

Ţesătura intrigilor, firul acţiunii complicate, sunt conduse cu mare măiestrie de autoare, care nu uită să ne ofere continuu clipe de suspans, prin neprevăzutul care ne domină mereu destinele, dincolo de puterea omului de a întrezări.

O influenţă pozitivă în alcătuirea acestui roman rămâne faptul că autoarea valorifică legendele locale, care-i dau pe alocuri acţiunii o tentă de mister, fantomele contribuind şi ele la pedepsirea răului.

Altă trăsătură distinctă a romanului este aceea că personajul Ana, ce se zbate întru apărarea binelui în viaţă, cu toată dârzenia ei, îşi păstrează delicateţea, feminitatea – trăsătură ce pare a o caracteriza şi pe autoare.

Valoarea socială a romanului se reliefează şi în sensul că prezintă aspecte din primejdiile ce le aşteaptă pe fetele care, naive, se avântă spre zări îndepărtate, cu vise de dansatoare, apoi sunt maltratate şi silite să se prostitueze, spre folosul unor profitori.

Azi, când micile ecrane, atât de vizionate de telespectatori, ne oferă adesea scenele violenţei umane, a decăderii, ca mijloc de îmbogăţire, un roman scris cu bun simţ şi realism poate constitui un balsam binefăcător, pus pe rănile societăţii.

„Dora Alina Romanescu se înscrie într-o fericită paradigmă a prozatorilor dinlăuntrul arcului carpatic, în sensul că buna şi temeinica gospodărire a discursului românesc se asociază cu inerenta tentă morală în descendenţa ilustră a lui Slavici, Rebreanu, Agârbiceanu, Pavel Dan sau Iulian Dămăcuş. (Ion Roşianu – membru al U.S.R.).

Omagiu

(scriitoarei Alina Dora Romanescu)

Alină doruri în roman(ţ)e

Iar sufletul saltă-n plăcere,

Sau tragedii cântate-n ştanţe

De-o neexprimabilă durere.

Ne duce-n ceruri poezia

Ţinuturilor ei natale

Pe unde-i doamnă feeria

Şi dorurile cântă-n vale.

La Râpa Dracului m-aş duce

Să decriptez mitologia

Şi cu năstruşnice năluce

Să-mi primenesc iar fantezia.

Şi să-i aduc un cald omagiu

Din mândre zările rebrene

Şi să-i stârnesc un florilegiu

Din lacrimi calde e sub gene.