CÂND NU MAI SUNTEM....

Când nu mai suntem, devenim nişte cruci
Cu braţele-ntinse spre clipa de-apoi,
Ruginind în tăcerea unui vis ce-a trecut
Şi-n umbra lui tace şi glasul din noi .

Acolo , in satul aproape de sat
Vorbele tac si durerile mor,
Acolo e somnul mai dulce si lin
Si dorul se-aprinde mai aprig din dor .

Când nu mai suntem, devenim doar tăcuţi
Şi ne topim în lumina unei lacrimi de lut,
Ne rupem de toate, nu ducem nimic
Şi viaţa din noi se odihneşte-n trecut .

De 1 noiembrie, oamenii merg la cimitir, cu mic cu mare, pentru a pune o floare şi o lumânare pe mormântul celor dragi şi pentru a spune o rugăciune, în speranţa că cei petrecuţi din această lume vor fi aşezaţi într-un,, loc luminat şi cu verdeaţă’’. Acolo, dorul pentru cei duşi se topeşte în făclia pusă la căpătâiul lor. Pentru câteva ceasuri, întunericul este înlocuit de lumină şi in prezenţa mulţimii, cimitirele ,,devin pline de viaţă’’. Totul este curat şi îngrijit, semn al preţuirii şi recunoştinţei a ceea ce a insemnat fiecare în această lume. De fapt, valoarea unui om constă nu numai în importanţa pe care o dă vieţii, ci şi a respectului pe care îl primeşte după trecerea lui în nefiinţă.
Tradiţia spune că, dacă un mormânt rămâne neîngrijit, fără flori şi fără o lumânare la căpătâi, atunci cei îngropaţi nu îşi vor găsi odihna veşnică. Tot de această credinţă ţine şi ideea că, în noaptea de 1 noiembrie, Porţile Tărâmului de Dincolo se deschid, iar cei decedaţi vin să stea de vorbă cu cei vii Este singura zi din an , când bucuria reîntâlnirii cu sufletele rudelor trecute la cele veşnice depăşeşte tristeţea comemorării. Despre morţi se vorbeşte acum numai de bine Pentru ei , preoţii fac parastase, se citesc listele de pomenire, se sfinţesc noile cruci, iar copiii primesc dulciuri de la cei din jur. Acasă, familiile se reunesc pentru a servi masa pregătită în cinstea acestei sărbători.
. Luminaţia este o sărbătoare a spiritualităţii creştine în care sentimentul respectului şi al preţuirii celor plecaţi la Ceruri se împleteşte armonios cu tradiţiile de veacuri ale neamului nostru.