POEMELE IERNII

Roiuri de stele se văd pe poteci,

În alb se îmbracă nuiaua,

Văzduhul e plin de fluturii reci,

Hlamidă argintie e neaua.

De aprigul ger se-ascund murmurând

Lacrimi de grâu germinânde,

Funebrele ciori vin colindând,

Cu ghearele scurmă flămânde.

*

Se-aştern încet şi visele-n troiene,

Miresmele tomnatice m-ating

Când uşa de la beci o-mping alene,

În urma mea, îngheţul să-l înving.

*

De sărbători şi vântul hibernează

Năuc de-atâta colindat,

Se-avânt-apoi, în vuiet, de vânează

Cearta dulăilor din sat.

*

Se-aprind pe rând luminile din cer,

În cântecul divin de preamărire,

E seara Sfântă, superb giuvaer,

Luceferii se-ntrec în strălucire!

Gheorghe Mizgan