CÂNTECUL BISERICESC, AMVONUL SUFLETULUI NOSTRU

Între toate creaţiile muzicale, cântecul bisericesc face să se nască în inima credincioşilor dorul fierbinte de Dumnezeu. El este,,liniştea sufletului, potolirea grijilor şi a valului gândurilor’’. Despre acest cântec vorbesc chiar textele Bibliei : ,,Lumea s-a creat în cântecele îngerilor’’ (Iov, 38,4 ) , ,, în cântecele îngerilor s-a întâmpinat naşterea Mântuitorului’’ (Luca 2,14 ).

Cine intră în Biserică, nu poate să nu tresalte la cântecul tainic din strană. El satisface dorul sufletului după sfinţenie, aşa cum spune şi poetul Octavian Goga:

,, Pierdut ascult troparul tău din strană

Şi tainică şi sfântă-mi pare clipa,

Pare că duhul altei lumi m-atinge,

În zbor domol pe frunte cu aripa,

Căci simt plutind prin fumul de tămâie

Sfinţenia cântării preacurate’’.

Acest cântec vine din depărtările veacurilor, aşa cum vin şi colindele şi reprezintă partea cea mai frumoasă şi mai valoroasă a vieţii noastre spirituale. El ne dă întotdeauna putere şi ne întăreşte încrederea că bunul Dumnezeu ne va aduce mângâierea de care avem atâta nevoie.

Muzica bisericească a constituit o bogată sursă de inspiraţie pentru compozitorii noştri. Anton Pann, Gavril Musicescu, Dumitru Georgescu, Nicolae Lungu, Liviu Comes şi mulţi alţii au contribuit la îmbogăţirea acestui patrimoniu, creând adevărate perle ale muzicii româneşti. Marii compozitori ai lumii ca Beethoven, Mozart, Wagner sau Haydn, când oboseau ori nu ştiau cum să continue piesele începute, îşi încleştau mâinile spre rugăciune, primeau putere şi inspiraţie spre a-şi termina capodoperele admirate apoi de toată lumea.

Ascultându-le, se electrizează întreg corpul, se domolesc pasiunile, toată fiinţa pluteşte în marile sfere, scutindu-ne de mizeriile zilnice care ne apasă.

Acum, mai mult ca oricând, parcă însetaţi de dorinţa de a-L slăvi pe Dumnezeu, cântecul religios ne însoţeşte la marile sărbători ale anului, în momentele importante ale vieţii, în toate duminicile şi sărbătorile de peste an, creându-ne clipe de frumuseţe, de linişte şi de curăţire a sufletului.

Acolo unde comuniunea cu Dumnezeu se face şi prin intermediul corurilor bisericeşti, slujbele religioase primesc un farmec aparte. Descătuşaţi de rigorile unor restricţii utopice, mulţi profesori şi învăţători ai satelor noastre au devenit prietenii şi colaboratorii Bisericii prin organizarea minunatelor coruri care mişcă pe toţi sufleteşte. Poţi simţi fiorul acestei răscoliri interioare, ascultând corul condus de inimosul învăţător Iulian Someşan din Nepos care de ani de zile este dirijorul acestei formaţii.

Cântecul care ne cheamă azi spre iubire a pătruns şi în sufletul celor mici. Manualele noastre şcolare şi-au găsit prin el cea mai frumoasă podoabă care modelează şi împlineşte viaţa tineretului nostru.

Alături de colinde, cântecul bisericesc rămâne în spiritualitatea românească acel,, îndreptar al sufletului nostru‚’ care menţine trează conştiinţa de neam şi de credinţă.