Diacul Alexandru Hognogiu din Spermezeu, o icoană a satului natal

Fiecare dintre noi a avut de-a lungul vieții oameni de la care a învățat ce este viața, începând cu părinții care ne-au dat viață și de la care am deprins comportamentul celor șapte ani de acasă, la preotul satului de la care ne-am însușit primele învățături religioase,la învățătorul sau învățătoarea care ne-au învățat tainele scrisului și ale cititului, până la profesorii și oamenii de bine care au pus umărul, pe parcursul vieții, la formarea noastră, de care ne amintim cu dragoste și recunoștință.

Un rol important l-a avut în procesul formării mele, dar și a altor teologi din satul meu natal, din aceeași generație cu mine, Badea Sandu Diacul. Un om simplu, fără prea multă carte, dar dăruit de Dumnezeu cu un mare talent muzical și cu multă omenie.

Vestea trecerii la cele veșnice a diacului Hognogiu Alexandru (n.  21.09.1951- d.13.05.2019) din satul Spermezeu, în primăvara anului 2019, pe data de 13 mai, a produs înlăuntrul inimii mele o profundă întristare, dar nu fără nădejde, și a dat curs unor amintiri vii, din perioada adolescenței mele.

Cântărețul bisericesc este întâlnit în istorie adeseori sub denumirea de dascăl. În vremurile demult apuse, el îndeplinea și funcția de învățător, împărtășind celor din jur bruma de învățătură pe care o deținea, așa cum scriitorul Ion Creangă amintea cu drag de primul său dascăl, cântărețul bisericesc din satul Humulești, bădița Vasile. Este amintit în istoriografia românescă și  diacul Toader din Feldru(parohie pe care, din mila lui Dumnezeu, o păstoresc) care a ținut o cuvântare funebră în Moldova, cuvântul lui fiind prima cuvântare funebră în limba românădatată cu anul 1639,fiind, de asemenea, printre primele manuscrise în limba română.

Cântarea bisericească este haina în care se îmbracă poezia religioasă cu feluritele ei imne bisericești, precum și Sfânta Liturghie. Diecii sau cântăreții bisericești au datoria să aibă grijă ca imnele bisericești care au un profund conținut dogmatic și moral, să fie interpretate corect și evlavios. Diacul Sandu a fost un om al stranei, care cunoștea toate glasurile bisericești și, deasemenea, rânduiala bisericească, fiind foarte atent ca mesajul creștin să ajungă neștirbit în inimile creștinilor.

În ce mă privește,nu voi uita niciodată dragostea, omenia și bunăvoința cu care mă primea la strana bisericii nataleBadea Sandu Diacu. El nu făcea parte din categoria diecilor zgârciți, ci, dimpotrivă, ne încuraja(pe noi, teologii) să citim, să cântăm și să ne rugăm împreună. La strană, împreună cu el,am avut ocazia să aplicăm ceea ce am învățat la școalăși, de multe ori, ne corecta acolo unde era nevoie, iar noi ascultam de el ca de un dascăl și învățător. Astfel, pe vremea când eram elev seminarist și apoi teolog,Badea Sandu avea la Spermezeu, în biserica ortodoxă a satului, o adevărată școală, într-o oarecare măsură asemănătoare primelor școli românești din tinda bisericii. Pentru noi a fost o binecuvântare!

Noi, teologii și preoții care am trecut pe la strana diacului Alexandru Hognogiu din Spermezeu, se cuvine să ne aducem aminte și să-i mulțumim pentru dragostea, răbdarea și bunătatea lui, acum când se împlinesc 69 de ani de la nașterea lui.

Nădăjduiesc că atunci când Dumnezeu a făcut preselecția în ceruri pentru corul îngerilor, auzindu-i glasul, l-a ales să facă parte din el.

Cu fiască emoție îi aduc și eu prinosul recunoștinței, însoțit de făgăduința că o să-i pomenesc cu pietate numele său la Sfânta Liturghie.