Competiția sportivă – modalitate de incluziune socială

Pentru a pune în valoare puterea sportului, pentru a schimba mentalități, profesorii de educație fizică și sport de la Colegiul Tehnic Infoel, Colegiul Național Liviu Rebreanu și CSEI nr 2 Bistrița și-au propus să desfășoare împreună cu elevii o serie de activități sportive și, în același timp, educative, competiții care să vizeze incluziunea socială.

În cadrul activităților sportive, profesorii coordonatori Ilieșiu Leonida, Zbînca Teodor și Rus Ovidiu au organizat o competiție pe teren redus între echipele Colegiului Național Liviu Rebreanu, Colegiului Tehnic Infoel și CSEI nr. 2 Bistrița vizând conștientizarea de către elevii participanți a necesității respectării adversarului, a recunoașterii valorii și incluziunii celuilalt.A fostocazia perfectă de a afla mai multe despre abilități și dizabilități, despre cum pot contribui la incluziunea socială și la formarea unei generații unificate și despre cum se pot implica activ în competițiile sportive. A fostde asemenea un bun prilej de a interacționa, de a-și exersa abilitățile și, mai ales, performanțele.

Întrecerea sportivă a urmărit verificarea nivelului de dezvoltare biomotric, atât la nivel individual, cât și colectiv a fiecărei echipe, monitorizate într-un joc oficial, în regim de adversitate, utilizându-se cadrul regulamentar de joc. De asemenea s-a urmărit și implementat spiritul olimpismului, vizându-se fairplay-ul reciproc, individual și de echipă, în condiții de adversitate, emulația și stimulul pentru mișcare, formarea eului personal, respectul față de coechipier, respectul față de adversar, respectul față de liberul arbitru, având ca obiectiv final conturarea caracterului și integrarea socială.

Într-o lume grabită, prin educație în mod general și prin activitățile sportive, în mod particular, putem spori acceptarea schimbării și deschiderea către celălalt. Urmărimastfel o schimbare de atitudine faţă de problematica şi posibilităţile de implicare activă şi efectivă în viaţa comunităţii a persoanelor cu cerinţe speciale, renunţarea la prejudecăţile şi stereotipurile care consideră aceste persoane ca fiind total dependente de cei din jur (incapabili să efectueze activităţi şi/sau servicii utile comunităţii) şi cultivarea principiului normalităţii care valorizează în percepţia membrilor comunităţii realizările/reuşitele sociale şi profesionale ale acestei categorii de persoane.

Putem remarca faptul că dintr-o multitudine de activităţi, care pot sprijini integrarea efectivă în societate a persoanelor cu dizabilităţi, educaţia fizică şi sportul ocupă un loc privilegiat, întrucât practicarea acesteia de către membrii unei colectivităţi le conferă acestora încredere în sine, sentimentul propriei identităţi şi de apartenenţă, sănătate fizică şi mentală.

Profesor Zbinca Teodor, Colegiul Tehnic INFOEL

Profesor Ilieșiu Leonida, Colegiul Național Liviu Rebreanu