Contribuţii la cercetarea materialului filatelic falsificat

1858: Moldova I şi II „Cap de Bour”

I. Primul fals comis de către însuşi directorul Administraţiei Poştei Române, colonelul Augustin Corjan, este considerat (motivaţia acelora pe… scapă) de către unii timbrişti autohtoni, chiar autori de cataloage, drept „reimpresiune oficială”. Greşit! Materialul confecţionat la 1891 este rezultatul cererii particulare a şefului poştei, dar el nu serveşte niciunui scop colecţionistic oficial (completări de colecţii naţionale, schimburi cu străinătatea, timbre aniversare etc.).

1.Gravorul Fessler (şi nu „Fesster” cum l-a botezat un nepriceput într-un articolaş), după ce curăţă clişeele tocmai găsite, le verifică prin imprimare pe hârtia albă, uşor vărgată, cu tuş tipografic negru; câte trei amprente din fiecare valoare facială. Reţine pentru colecţia sa câte o amprentă, iar celălalt a două de fiecare valoare, le predă lui Gorjan (Se presupune că acela le-ar fi distrus)…

2. S-au executat două tiraje de falsuri „Gorjan”. Primul: Valoarea 27 par de 50 de bucăţi; valoarea de 54 par. De 30 de bucăţi; Valoarea de 81 par de 30 de bucăţi; valoarea de 108 par. De 20 de bucăţi. Pe hârtie slab tentată, uşor vărgată, cu tuş tipografic veronez. Se zvoneşte că întregul tiraj ar fi fost dat la distrus (?) nefiind reuşit din cauza uzurii avansate a clişeelor. Greşit! Clişeele nu sunt exagerat de uzate. Le-am văzut expuse la EFIRO – 2008!

Al doilea tiraj s-a executat pe hârtia albă cu tuş negru. Cantităţile nu se cunosc. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu falsurile aferente celui de-al doilea tiraj.

3. Ing. Oprescu Gheorghe, înalt funcţionar al Poştei Române, în decembrie 1944, anunţa că a descoperit (?) clişeele conservate în ceară, despre care se credea că au dispărut în 1891, cântărind câte 135 de grame fiecare. Nu se ştie nimic despre câte falsuri din fiecare valoare a comis Oprescu şi nici ce s-a întâmplat cu falsificatorul după 1944. Nu excludem posibilitatea ca piese filatelice falsificate de către acel Oprescu să fi făcut obiectul Dosarului nr. 4659/1972.

4.Comisia de Organizare a Expoziţiei Aniversare a 100 de ani de la apariţia primului timbru românesc a executat „copii” ale emisiunii „Moldova, 1858 I”. Nu se cunosc cantităţile. Se presupune că imediat după distribuirea lor către oficialităţi, falsurile au fost retrase, adunate şi date la distrus (?). Câte o piesă din fiecare valoare aferentă emisiunii I „Cap de BOUR” a apărut în licitaţia „Yaman” ca lotul: 33, tuş veronez, o hârtie verzui, vărgată.

5. Dosarul nr. 4959/1972, precizează că falsurile emisiunii „Moldova I” au o vechime calculată la 35-40 de ani. Acest lucru ne documentează existenţa unui nedescoperit fals 1932. Să fie EFIRO 1932? Să fi ordonat Carol II comiterea unui fals în cel mai strict secret, la 1932? Să fi fost cutia cu clişeele originale numai ascunsă şi nu pierdută? Nu cumva acel ing. Oprescu va fi fost tocmai „păstrătorul” cutiei cu clişee?

- va urma -

Mihai Lucian Valea, coordonatorul Clubului filatelic „Bisnumphila” al Cercului Militar Bistriţa