Reimpresiuni…

În filatelie, prin reimpresiune se înţelege reimprimarea unor mărci poştale aferente anumitor emisiuni, care s-au epuizat ori au fost retrase din circulaţie dintr-un motiv sau altul. Acestea se fac numai cu clişeele originale care au folosit la imprimarea emisiunilor în discuţie. Reimpresiunile pot fi realizate având caracteristicile mărcilor originale sau deosebindu-se de acestea prin coloritul hârtiei, compoziţia cernelurilor tipografice etc. Majoritatea reimpresiunilor nu mai au putere de francare, ele fiind realizate în vederea completării unor colecţii oficiale, ori în alte scopuri filatelice.

În literatura autohtonă de specialitate se vorbeşte despre REIMPRESIUNEA „CAP DE BOUR”, una singură, denumită uneori şi reimpresiunea GORJAN. Referiri la aceasta întâlnim în articolele publicate de către Castle în revista „London Philatelist”, în anul 1902; articolele publicate de John N. Luff în „The Philatelic Journal od America”. DE asemenea, menţionăm şi o scrisoare a unui oarecare Păulescu publicată în revista „l’echo de la timbrologie”, în 1902. Toscsac şi Witzleben documentează cel mai complet „reimpresiunea Gorjan”, care împreună cu Paul Focşeneanu, precizează că în 1891, directorul general al poştelor, colonelul Gorjan, a intrat în posesia matriţelor CAP DE BOUR.

El a numit o comisie pentru stabilirea autenticităţii respectivelor clişee. În acea comisie se afla şi cunoscutul gravor Fessler, care după ce curăţă matriţele, execută, în atelierul său, grupe de câte trei copii cu fiecare matriţă, în tuş negru pe hârtie albă. El a reţinut pentru colecţia personală, câte un timbru reimprimat astfel, celelalte două din fiecare valoare fiind preluate de către Gorjan şi membrii comisiei. Comisia execută o reimpresiune cu următoarele tiraje:

- 27 parale = 50 bucăţi; hârtie roz, groasă; tuş negru.

- 54 parale = 30 bucăţi; hârtie verzuie; tuş albastru închis.

- 81 parale = 30 bucăţi; hârtie albăstruie, subţire; tuş negru.

- 108 parale = 20 bucăţi; hârtie roz; tuş negru.

Dat fiind faptul că matriţele erau afectate de rugină, calitatea mărcilor reimprimate a fost nesatisfăcătoare, ceea ce l-a determinat pe Gorjan să ordone distrugerea lor.

Sursele nu fac nicio referire la vreo anumită reimpresiune pe hârtie albă cu tuş negru. Aceleaşi surse, în „Illustriertes Briefmarken Journal” nr. 7/1892 fac referire la: „reimpresiunile Gorjan care s-au făcut pe hârtie albă şi care au intrat în posesia fostului căpitan Moroiu”. Nu credem că acest fapt s-a întâmplat în realitate (falsurile Moroiu reprezintă orice numai CAPUL DE BOUR nu).

Nimeni nu face nicio precizare asupra scopului în care au fost făcute reimpresiunile Gorjan; câte tiraje au fost în fapt?

Gorjan a ordonat ca matriţele să fie învelite în ceară şi sigilate într-o casetă (a cărei urmă avea să se piardă o vreme). Câte reimpresiuni Gorjan vor fi fost, nu se ştie; cred că ar trebui să contabilizăm două tiraje la această reimpreisune: primul pe hârtie albă. La o licitaţie filatelică din Elveţia sunt prezentate exemplare CAP DE BOUR emisiunea I pe hârtie albă, tuş negru drept… eseuri.

Urma matriţelor originale se pierduse, dar în 1944 un funcţionar de rang înalt al poştei anunţa că a descoperit într-o casetă sigilată matriţele originale, cântărind aproximativ 150 de grame fiecare, ale timbrelor CAP DE BOUR, învelite în ceară, pe care le-a verificat prin aplicare pe hârtie. Nu se ştie nimic despre ce a făcut acolo acest funcţionar numit Oprescu. Câte reimprimate a tras, unde sunt ele, cui a predat matriţele descoperite, dar mai ales ce s-a întâmplat cu Oprescu după 1944?

Aşadar, până nu de mult se ştia despre existenţa reimpresiunilor la Emisiunea I CAP DE BOUR astfel:

- Fessler = câte 3 (trei) bucăţi din fiecare valoare; hârtie albă; negru;

- Gorjan = două tiraje, unul pe hârtie color, celălalt pe hârtie albă.

- Oprescu = o verificare. Bănuim cel mult 10 bucăţi din fiecare valoare, probabil pe hârtie albă cu tuş negru (?).

Va urma

Mihai Lucian Valea