Credinţă şi temporalitate

Dramatica torsionare a evenimentelor economice, financiare şi chiar politice din ultimele luni, săptămâni, zile, ne scufundă direct sau indirect în lumea humanului terestru, în terestrialitate, în secvenţialitatea temporalităţii prin care suntem formaţi şi destinalizaţi… dar, dincolo de circumstanţe de atâtea ori paradoxale ale terestrului, credinţa din fiinţa umană este protejată, este meterizată de universul celest, de spaţiile divine, cele ce oferă speranţă peste toate temporalităţile atât de trecătoare şi amăgitoare ale lumii noastre terestre; este sărbătoarea Sfântului Prunc născut în Bethleem, ca Fiu unul nenăscut “eingeborenen Sohn” a lui D-zeu, care prin învăţătura sa morală devine Mântuitorul “the Redemeer” venerat şi adorat al lumii noastre creştine; această extremă singularitate “Einzelheit” de Fiu al lui D-zeu care este Hristos întrupat, conferă creştinismului fundamentala deosebire faţă de celelalte religii monotheiste enumerând aici judaismul, islamismul sau shiksusmul; chiar dacă monotheismele născute în Vechea Palestină, judaism, islamism şi creştinism îşi revendică un strămoş biblic comun, Abraham, sau Avraam, în devenirea lor istorică ele sunt în ireconciliabil, “die Un versohnung” fiecare creându-şi propria cultură, ritual sau imperiu; la aproape 2000 de ani de co-existenţă între paşnic şi războinic, între terorism şi crime, cuceriri şi expluzări, cele trei monotheisme se însângerează încă reciproc; poate că nu întâmplător, în decursul istoriei terestre, nici una din tabere, nici una din credinţe nu a reuşit să se impună, să domine pe cealaltă, înafara unor perioade vremelnice în care forţa militară era sau este dictatul terestru.

În acest imens context al controverselor, confuziilor şi contradicţiilor mai mult sau mai puţin beligerante, orice eveniment, orice manifestare orice moment în care există o minimă bucurie, o cât de mică linişte, un cânt sau un colind,trebuie salutat şi încurajat, susţinut şi apreciat, fie ca evenimentul respectiv se întâmplă într-o Biserică din strămoşescul Ardeal sau undeva în Diaspora română din Occidentul transatlantic… Consulatul General al României de la Bonn a organizat o admirabilă seară de colinde de Crăciun, în care tradiţiile noastre străbune s-au regăsit undeva pe malul Rinului, recreând magia urărilor de sărbători, clopoţeii vestind Noul An, sau vocile cristaline ale copiilor întru nădejdea generaţiilor ce vor veni… o notă remarcabilă pentru grupul de dansatori de la ansamblul de folclor “DOR”, care este constituit din… doctoranzi şi masteranzi la diferite universităţi germane, care au absolvit facultăţi în general de fizică atomică în România… mai mult, dinamicul leader al grupului de dansatori, de urători, de purtători de straie populare, este bistriţeanul nostru dl. Claudiu Melian, inteligent, realist, mândru şi neaşteptat de… modest!!!… ceea ce în lumea contemporană pare aproape incredibil… să-I salutăm pe toţi colindătorii de un an mai bun, de pe Someş, de pe Târnave, Olt sau Rhin, de la New York sau Paris, desigur nu numai pe cei români, şi desigur nu numai în româneşte, urându-vă şi din Germania un an nou binecuvântat “ein gesegnetes nezes Jahr”!