Crăciun

Este „zeul bun şi bătrân care a locuit pe aceste meleaguri înaintea venirii celorlalţi zei”. Datele despre acest zeu autohton au dispărut posibil încă înainte de perioada în care CRĂCIUN a fost substituit, în conştiinţa colectivă a băştinaşilor, cu CRISTMAS.

Zeul arhaic a fost uitat. Semnificaţiile manifestărilor contingente la „ceva” având legătură cu „zeul bun şi bătrân” mai transpar dincolo de obiceiurile şi atitudinile aduse de către substitut, care sunt nespecifice. Unii au legat străvechiul cult al zeului CRĂCIUN de manifestări dedicate zeităţilor solare iraniene, însă această predicţie se dovedeşte „ab initio”, inconsistentă. CRĂCIUN a locuit aici „înaintea celorlalţi zei”.

Am putea, cu o generoasă marjă de eroare, să-l asociem EVULUI DE AUR terestru bănuindu-l să fi fost URANUS însuşi!

În zorii civilizaţiei terestre „oamenii asociau foarte rar zeii cu religia” „Apud: Raymond Drake, Astralii în antichitate, Ed. Polirom Iaşi, 1996, p.20). „Legendele antichităţii sunt foarte confuze în acest sens, nici chiar filozofii nepunându-se de acord asupra adevărurilor din povestirile timpurilor străvechi; nimeni nu poate spune cu certitudine cine locuia în stele, deşi cu toţii credeau că cei dintâi zei ai Pământului (Terrei n.n.s.), au coborât din ceruri” (Idem, p.21). În definitiv, numele asociat zeului primordial CRĂCIUN, în vorbirea populaţiilor celorlalte areale planetare are o însemnătate secundară. Esenţial este faptul că suportul marilor religii principale terestre îl constituie existenţa unui zeu primordial, posibil unul şi acelaşi pe Terra, însă purtând diferite nume, specifice limbilor zonelor care-l afirmă.

Substitutul CRISTMAS aduce semnificaţia naşterii unui mare preot al unei noi religii mondiale, în interiorul unei societăţi cu exacerbate pulsiuni hegemonice (care, bizar, nici după două milenii nu-i recunoaşte calitatea). Se poate presupune că substitutul a fost anume dăruit „celorlalţi”, nealeşilor, pentru a-i „globaliza” mai lesne pe calea manipulării subconştientului lor colectiv. Ori penetrarea subconştientului colectiv nu este eficientă decât dacă deturnează şi foloseşte fondul mitologic primar pe care toate populaţiile terestre îl posedă. Astfel, substitutul CRISTMAS nu face decât să ia locul, aparent neagresiv, zeului primordial (CRĂCIUN, URANUS, BRAHMA, TLALOC etc.), instalându-se pentru o lungă perioadă (aproximativ 2400 de ani) în conştiinţa colectivă parazitată.

De la acest punct al existenţei, religiile iau locul credinţei. Este primul pas spre „mondializare”. Rugăciunea creştinilor, de exemplu, nu-i altceva decât retextualizarea invocaţiei: „Aum, Manni, Padme, Hum”.

Restul e folclor!

Mihai Lucian Valea