Dăscălița Rodica Hâlmu - o fire dinamică, dedicată și un suflet aparte

Unul din cei mai valoroși profesori pentru învățământul primar din județul nostru este și Rodica Hâlmu de la Colegiul Național “Andrei Mureșanu” din Bistrița. O cunosc de la absolvirea Liceului Pedagogic. Înzestrată cu deosebite calități de dascăl și fiind o fire dinamică și întreprinzătoare, și-a construit în cei 40 de ani de activitate imaginea unui dascăl complex și complet și, în același timp, cu o sensibilitate deosebită. Gradațiile de merit obținute ani buni, până la pensionare, confirmă acest lucru.

Prin dibăcia dascălului, școala poate face izvoarele să cânte și să fie din ce în ce mai cristaline, poate face mugureii să râdă și în suflete copiilor să fie mereu primăvară. Un astfel de dascăl este Rodica Hâlmu. Ea a știut întotdeauna că toote acestea se pot realiza dacă acordăm atenție deosebită tuturor disciplinelor școlare și dacă vom urmări formarea completă a copilului prin cultivarea limbii și literaturii române, prin formarea unei gândiri logice și de calitate, precum și printr-un volum consistent de proceperi și deprinderi.

Încă din fragedă pruncie, odată cu dezvoltarea personalității se dezvoltă și simțul artistic care este influențat atât de meiul înconjurător, cât și de educația din școală unde intervine cu dibăcie dascălul. Aici apare necesitatea dezvoltării sensibilității artistice a copilului, precum și necesitatea de a asigura echilibrul sufletesc al copilului.

Rodica Hâlmu a găsit metodele și instrumentele necesare spre a forma elevi educați din toate punctele de vedere, sensibili, creativi și bine dispuși. Bănuiesc că acesta a fost și motivul pentru care și-a ales lucrarea pentru obținerea gradului I cu tema din educație plastică cunoscând impactul asupra prsihicului copilului prin valorificarea valențelor pozitive ale culorilor.

Clasa ei era un stup de albine. Ordine, disciplină, competență și profesionalism, acestea sunt atributele dascălului Rodfica Hâlmu, pentru care o felicit.

***

Numele meu este Rodica (Pintelescu) Hâlmu. M-am născut în anul 1964, într-o frumoasă zi de vară, într-un sat de munte. Aici am copilărit până la vârsta de 7 ani, apoi ne-am mutat la Bistrița, unde am început clasa I, la Școala Generală nr.3, în clasa doamnei învățătoare Constanța Lazăr. Aici a început chemarea mea pentru meseria de dascăl, fiindcă am iubit-o și respectat-o mult pe “doamna mea”. Am păstrat legătura cu dânsa până când a plecat în Lumină. Am învățat multe de la Domnia Sa, nu doar tainele meseriei, ci și adevăratele valori ale unui om adevărat.

     În anul 1983 am absolvit Liceul Pedagogic din Năsăud și am început frumosul, dar greul drum al meseriei de dascăl. Debutul a fost în comuna Parva, apoi am lucrat la școli din Bistrița Bârgăului, Vermeș, Petriș, Generală nr.3 Bistrița, Liceul cu Program Sportiv Bistrița și apoi peste 30 ani la Colegiul Național “Andrei Mureșanu” Bistrița. Am întâlnit colegi minunați, de la care am avut mereu de învățat și cu care am colaborat de-a lungul anilor.

      Au fost 40 de ani plini de emoție, învățare, cunoaștere, sacrificii, dragoste și multă dăruire. Consider că această meserie trebuie făcută cu pasiune, răbdare, înțelegere și multă dragoste. “Unde dragoste nu e, nimic nu e”.

       Am parcurs la timp toate treptele dezvoltării profesionale: definitivat, gradul II, gradul I. Lucrarea metodico-științifică de obținere a gradului didactic I a fost din domeniul educației plastice pentru că aici am simțit că trebuia să mă perfecționez. Această disciplină m-a ajutat mult să cunosc și să înțeleg mai bine tipologiile elevilor și să-i ajut cât de bine m-am priceput. Am predat cu drag toate disciplinele. Perfecționarea mea a fost continuă. An de an am participat la cursuri, dezbateri pe teme de educație, m-am informat și adaptat mereu. Am absolvit Facultatea de Psihologie pentru a-mi cunoaște mai bine noile generații care veneau cu noi provocări.

        De-a lungul carierei didactice am colaborat cu diverse instituții, asociații, ONG-uri printre care amintesc: Muzeul Județean, Biblioteca Județeană, Primăria Bistrița, Centrul Europe Direct, Asociația Y’S’Man, Organizația Salvați Copiii, școli și colegii din  diferite orașe ale țării și din străinătate. Am coordonat diverse proiecte și parteneriate, pentru că era o altă modalitate de învățare și cunoaștere. Mi-a plăcut implicarea copiilor și am constatat că era o altfel de învățare: o învățare “de drag’’, o învățare “cu rost’’. Am desfășurat multe activități extrașcolare pentru plăcerea elevilor, de aici și feedback-ul pozitiv pe care-l primeam.

          Activitatea la clasă era dinamică, plină de efervescență și bucurie. Premiile și rezultatele obținute (au fost multe și nenumărate) ne-au bucurat pe toți: elevi, părinți, dascăl, dar pentru mine cel mai bun reper că eram pe drumul cel bun, că fac bine ceea ce fac, au fost vizitele fostelor generații (ultima întâlnire a fost acum doi ani cu penultima generație). Atunci am înțeles că mi-am găsit loc în inima lor și că tot ce am realizat a avut un rost. Mi-au fost toți tare dragi.

          Mi-a plăcut mult această meserie, chiar dacă a fost solicitantă, a fost și provocatoare și mi-a menținut spiritul mereu tânăr. Mă bucur de fiecare reușită în viață a foștilor elevi și mă simt ca o mamă “eroină’’, chiar dacă pe plan personal am un singur băiat care este inginer și care lucrează în Elveția.

        Consider că meseria mi s-a potrivit pentru că sunt o persoană care iubesc oamenii, în special copiii, îmi place să ajut, să mă implic, să fac bine atât cât mă pricep.

      Acum, când sunetul clopoțelului a încetat, la fel și larma din curtea școlii, am timp să citesc, să grădinăresc, să pictez, să învăț o limbă străină, să mă bucur de răsăritul zilelor și apusul lor, să privesc cum crește o floare, un fruct, să mă încânte păsărelele cu trilurile lor, să hoinăresc prin pădure (care e o mare plăcere a mea), să trăiesc fiecare clipă cu liniște și pace, să descopăr noi și noi lucruri care-mi aduc cunoaștere și înțelepciune.

     Am fost întrebată ce îmi place și ce nu îmi place în învățământul românesc.

Îmi place că: există activități extracurriculare și proiecte prin care elevii își pot dezvolta abilitățile, apreciez profesorii bine pregătiți care sunt implicați, răbdători și empatici și care desfășoară activități interesante, îmi plac elevii curioși, dezinvolți, cu personalitate, dar care au simțul măsurii, sunt politicoși și cu mult bun simț.

Nu-mi place: atitudinea societății vizavi de cadrele didactice, lipsa respectului, condițiile de lucru, hârțogăraia inutilă, profesorii suportă din bugetul personal multe lucruri, discuțiile de piață de la porțile școlilor, slaba pregătire a noilor generații de profesori, programa școlară încărcată și multe altele. Până când societatea și conducătorii nu vor realiza că profesorii sunt parteneri în actul instructiv-educativ, că ei sunt acolo pentru a ajuta, a îndruma, a găsi și a oferi soluții pentru diverse probleme, că ei au nevoie de respectul și sprijinul nostru nu văd soluții salvatoare. Am senzația că a început tăvălugul și suntem în cădere liberă. 

***

Iată povestea ei și mă bucur că am avut ocazia să o prezint în rândul elitelor din învățământul bistrițean. Dincolo de orice contează oamenii de bună credință întâlniți în calea vieții și relațiile construite în timp.

Îi doresc să aibă zile senine în continuare, să se înconjoare de proeteni buni, să creadă în bunătatea soarelui și în ajutorul dat de Divinitate, să nu numere anii care trec, ci cliipele de bucurie. Fiecare clipă să-i fie poleită cu tot ce este mai bun de la viață: sănătate, energie, putere, credință și nădeje.