De la Bunavestire Art la Art Galeria

Din păcate, n-am putut participa la vernisajul expoziţiei „Chip de lut” a Dianei Oancea Morar, care a avut loc, cu ceva timp în urmă, la Art Galeria din Bistriţa. Dar am văzut, recent, această formidabilă expoziţie şi, înainte de a-mi exprima câteva opinii, aş vrea să informez cititorii cotidianului Răsunetul că, la sugestia doamnei Mariana Moldovan, unul dintre artiştii plastici de primă mărime ai Bistriţei (şi nu numai!), Diana Oancea Morar a fost invitată la Bunavestire Art Beclean, ediţia a VII-a, 2008, una dintre cele mai reuşite ediţii, la care tânăra artistă a expus portrete şi icoane pe lemn.

Spuneam atunci (şi acum mi se confirmă din plin!) că „adevărata vocaţie a Dianei Oancea este portretul. Artista însă nu lucrează după model. Nici nu cred că i s-ar potrivi. Portretele ei se nasc din abisurile propriei sale imaginaţii, ceea ce a şi determinat-o, credem, să le aşeze sub genericul Chip-închipuire, şi care sunt, de fapt, portrete interioare. Proiecţii ale sinelui, ale fiinţei lăuntrice, cea imposibil de văzut cu adevărat, contemplând fizionomiile, iscate din culoare pură, dar şi dintr-o superbă ambiţie a artistei de a descifra şi a restitui crâmpeie din misterul chipului uman…”

Şi de data aceasta, artista expune portrete, numai portrete, reunite sub genericul „Chip de lut”. Şi mă gândesc că oricât de bine ai picta o mână sau un picior, de pildă, adevărata vocaţie artistică este dată tot de felul în care „surprinzi” ochii. Ochi înseamnă privire. Cel care priveşte este privit, iar privirea care se duce în afară în egală măsură coboară şi înăuntru, în sine. Portretele Dianei Oancea Morar, chipuri mărturisitoare ale năzuinţei împlinite a artistei de a le conferi dimensiuni metaforice, sunt fizionomii trecute prin toată gama stărilor sufleteşti: bucurie, tristeţe, uimire, teamă, îndoială, spaimă etc., etc. în care detaliul şi nuanţa sunt „specialitatea casei”, dacă mă pot exprima astfel. Culoarea este aşternută în tuşe uşor reliefate, iar aceste discrete proeminenţe captează şi, totodată, răsfrâng lumina în spaţiul tabloului, reliefând astfel un văl diafan. Vizitatorul este uimit de privirea ce se îndreaptă spre el, privire care-l străpunge, îl depăşeşte şi pleacă într-o direcţie misterioasă.

Sentimentul de încântare cu care am ieşit din expoziţie mă mai urmăreşte încă.

Şi aş mai îndrăzni ceva. Tare mă tem că Diana Oancea Morar, această tânără şi extrem de talentată pictoriţă, va zgâlţâi oleacă ierarhiile locului.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5