Din intimitatea unor întâlniri, întoarceri acasă

Marţi, 21 mai, am participat şi eu pentru întâia oară la Zilele Operei ,,Constantin Pavel”. Deschiderea manifestărilor a avut loc în comuna Bistriţa Bârgăului, locul de naştere al tenorului Constantin Pavel. Numele lui este strâns legat de înfiinţarea Operei Române din Cluj.

Drumul până aici, întoarcerea acasă a artistului, demersul doctorului Mircea Gelu Buta, toate acesta sunt ingredientele unei poveşti care nu a fost lipsită de intrigi, momente culminante, aşa cum e orice poveste cu suflet. Începutul poveştii îi aparţine directorului Spitalului Judeţean, doctorul Mircea Gelu Buta, descendent al familiei tenorului Constantin Pavel. Ca în orice demers care scoate societatea din zona de confort, nu au lipsit controversele…ce rol au spectacolele de operă la sat, pentru ţărani? Unde sunt tradiţionale serbări câmpeneşti, zilele comunei? Unde sunt micii şi berea? etc…

Răspunsurile au venit tot de la doctorul Mircea Gelu Buta. Într-un interviu acordat lui Olimpiu Nuşfelean, acesta spunea, că prin aducerea unor artişti profesionişti de operă în comuna Bistriţa Bârgăului ,,se realizează o comuniune extraordinară între oameni şi pentru oameni. Şi atunci cel care critică e un păcătos, chiar dacă are dreptate. Căci ceea ce constituie păcatul nu este conţinutul intrinsec al judecăţii lui, ci faptul că, profesându-l, el rupe comunitatea de iubire”.

Cât despre tradiţionale serbări câmpeneşti, doctorul Mircea Gelu Buta spune că sunt ,,nişte serbări impersonale, nimic personalizat, care se termină cu mici şi bere. Zilele Operei Constantin Pavel în comuna Bistriţa Bârgăului reprezintă o mănuşă pe care am aruncat-o în urmă cu mulţi ani şi care dă roade. Dovadă este această carte excepţională (n.r. - ,,Din intimitatea unei arhive”, autori: Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofrei, volum lansat la Zilele Operei ,,Constantin Pavel”, Bistriţa Bârgăului, ediţia 21 mai 2013)”.

Anii au trecut şi Zilele Operei Constantin Pavel au devenit parte din comunitate. S-au scris cărţi, s-a ridicat un bust din bronz şi poate cel mai important, artistul Constantin Pavel a fost adus acasă…din cimitirul Bellu în curtea bisericii din comuna Bistriţa Bârgăului.

21 mai 2013. Zilele Operei Constatin Pavel. Comuna Bistriţa Bârgăului. Răspund invitaţiei lansate de doctorul Mircea Gelu Buta. Trăim în vremea comunicării, a întâlnirilor, cum spunea Octavian Hoandră. Mă întâlnesc din ce în ce mai des cu scrierile lui Octavian Hoandră. Întâlnirea, spunea Octavian Hoandră, ,,e, cumva intrarea în viaţa altuia. Asta este cel mai impresionant. Teoriile, ideile, fie ele şi mari, nu se compară cu norocul de a ţi fi dat, în viaţa ta, să poţi întâlni, în sensul cel mai frumos şi profund, viaţa altcuiva. Căci în aceasta situaţie încerci, nu să concluzionezi, cum se spune, gândind despre gândirea celuilalt, ci încerci să înţelegi un anume sentiment care îţi este dat fără să-l ceri, pregnant şi incredibil; să înţelegi acel ceva asupra căruia se întâmplă să se aplice aceasta gândire. Încerci, chiar dacă uneori nu ai la îndemână decât o fotografie sau o amintire, să explici acele lucruri inefabile, cum ar fi candoarea, emoţia, siguranţa în mijlocul unui imprevizibil dat apriori...Întâlnirea e acel moment în care nu ai idei şi dacă eşti suficient de inteligent, nici nu le formulezi, pentru că riscul ca aceste idei să devină biete clişee e imens. Şi atunci, faci ce îţi trece prin cap”.

Marţi a fost ziua întâlnirilor despre care vorbea Octavian Hoandră. Prima întâlnire cu doctorii Mircea Gelu Buta şi Florin Neagoş. Străbatem împreună drumul până în comuna Bistriţa Bârgăului. O întâlnire esenţială… Există oameni pe care îi purtăm în noi, fără să ştim, fără să conştientizăm că sunt undeva, acolo, aşteptând să ne întâlnească…I-am întâlnit pe fiecare în momente esenţiale. A fost un drum presărat cu poveşti despre boală, diagnostice, ultimele consultaţii, o lume în care am încercat şi eu la un moment dat să intru…printre, se strecoară muzici de radio, un U2, lecţii de istorie…şi câmpuri cu maci. Ajungem şi în Bistriţa Bârgăului. Cobor din maşină cu tot soiul de diagnostice pe care le-am auzit în poveştile celor doi doctori. Aerul curat mă readuce cu picioarele pe pământ. Ne îndreptăm spre primăria comunei. La intrare, copii cu flori, o forfotă continuă aşa cum se întâmplă de obicei la sate când vin musafiri de la oraş. Ne întâmpină asistenta de la cabinetul medical din comună. O doamnă cochetă, o prezenţă agreabilă. Mai apoi vine şi medicul de familie. Autorităţi locale, invitaţi...Poze, bucuria revederii, schimburi de gesturi, emoţii.

Şi mai apoi, se dă startul manifestărilor. Oficiile de gazdă le face primarul comunei Bistriţa Bârgăului, Vasile Laba. Un primar firesc şi asumat şi scriu acest lucru fără a avea nicio obligaţie faţă de domnul primar. Spre deosebire de alţi colegi, primarul Vasile Laba a ştiut să îşi gestioneze relaţiile cu politicienii, cu jurnaliştii, cu oamenii de cultură, fără patimă, şi de aceea rezistă acolo unde e. A vorbit scurt şi discret, lăsând mai apoi moderatorii să coordoneze ,,întâmplarea”.

Evenimentul a debutat cu lansarea volumelor ,,Bistriţa Bârgăului - Repere Monografice”; ,,Opera Română din Cluj”, volumul II şi volumul ,,Din intimitatea unei arhive”. La volumul monografic despre comuna Bistriţa Bârgăului au muncit opt oameni. Ascultându-le discursurile, am mers pe intuiţia sentimentelor.

E adevărat, unii au vorbit poate prea mult, dar acest lucru îl sesizez şi la vorbitorii cu experienţă. În timp ce îi ascultam, îi priveam, mă gândeam la cele spuse de Alexandru Uiuiu în romanul ,,Ţara ascunsă”.

Alexandru spune că ,,avem de înţeles cel puţin două imagini despre omul satului românesc de azi: una împietrită undeva pe la începutul secolului XX în chipul bunicilor şi străbunicilor, îmbrăcaţi în haine albe de in şi cânepă, mustind de cântece şi basme, generoşi în vorbă bună şi aşezată, trăind într-un rest de rai, în înţelegere cu pământul şi cu animalele. O a doua imagine este oarecum mişcată: ţăranul şi-a trimis copii la oraş sau în străinătate, de unde aceştia s-au întors cu daruri care i-au schimbat curtea şi interiorul casei, multora şi viaţa, pentru că ei au o apetenţă specială şi pentru progres şi vreau să fie în rând cu lumea de aici şi aiurea”. Câtă dreptate avea…

Cert e că oamenii din comuna Bistriţa Bârgăului aveau nevoie de o monografie ca să îşi cunoască simbolurile, să ştie care le-au fost, le sunt reperele… Autorii monografiei sunt: prof. Leon Hogiu, prof. Simona Simionca, prof. Călin Musteaţă, ing. Dan Ţacăl, prof. dr. Ioan Bîca, ing. Constantin Toma, prof. Titus Wachsmann Hogiu şi prof. dr. Adrian Onofreiu. Trei dintre invitaţi au devenit şi cetăţeni de onoare ai comunei Bistriţa Bârgăului: profesorul Leon Hogiu, doctorul Mircea Gelu Buta şi inginerul Constantin Toma. Iar mai apoi ne-am întors la artistul Constantin Pavel…au vorbit despre activitatea artistică a lui Constantin Pavel, Gavril Ţărmure şi George Ţâra. Volumele ,,Din intimitatea unei arhive” şi ,,Opera Română din Cluj” au fost scoase la Editura Charmides.

În prezentările făcute de domnul Ţărmure m-am reîntâlnit cu povestea vieţii lui Constantin Pavel. Constantin Pavel s-a născut la 21 mai 1884, la Bistriţa Bârgăului. A urmat liceul la Cluj şi mai apoi Facultatea de Drept. Arta îi era foarte apropiată sufletului. Cânta la pian, cu vocea, dar şi picta. S-a stabilit ca stagiar la Bistriţa, dar nu renunţă la visul de a cânta. Ia lecţii de canto la Cluj şi Viena. A fost tenor al Operei Regale, cântând pe scena lirică a Budapestei, mai apoi s-a transferat la Opera Maghiară din Cluj, unde a cântat în peste 100 de spectacole. Numele lui este legat de înfiinţarea Operei Române din Cluj.

Merg pe intuiţia sentimentelor şi răsfoiesc cartea ,, Din intimitatea unei arhive”, un volum de epistole primite sau trimise de artistul Constantin Pavel, un volum coordonat de Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofreiu.

Mă opresc asupra următoarelor cuvinte, argumente ale autorilor: ,,Urmele scrise din trecut prind viaţă şi povestesc…”

După mai bine de două ore, se coboară în holul primăriei pentru un recital de operă oferit de Grupul ,,Pro Opera”- Centrul Judeţean pentru Cultură. Îi privesc pe cei de ai casei şi mă refer aici la gazde…sentimente, intuiţii, vise cu Tudor Jarda, Verdi şi Bizet.

Ne apropiem de final. Ne îndreptăm spre biserica din comună pentru o slujbă de pomenire la mormântul artistului Constantin Pavel. O altă întâlnire. O întâlnire cu propriul suflet, o întoarcere în tine şi multe amintiri: o ploaie scurtă, o umbrelă împărţită cu cineva de-a locului, şi imaginea unei bătrâne rugându-se. Un anume gen de melancolie. Privesc chipul bătrânei, după ce scapă de blitzuri. Stă demn. E de acolo…stă demn în faţa pomenirii celor morţi. Nu a ascultat ea operă, nu a auzit ea de activitatea tenorului Constantin Pavel, dar e unul de al lor… care s-a întors acasă.

Agapa frăţească a pus punct întâlnirii din comuna Bistriţa Bârgăului. O întâlnire de câteva ore, dar ore de viaţă adevărată.