Din nou la Dumbrăviţa
Că aşa-zisa „săptămâna şcolii altfel”e improvizaţie, inclusiv pentru faptul că cei de la ministerul de resort habar nu au ce e cu învvăţământul românesc de azi, mi-o confirmă până şi un băieţel de la o clasă a II-a, iritat de faptul că trec nişte zile în care nu se face mai nimic.La şcolile occidentale o astfel de săptămână e planificată la finalul anului şcolar şi nu, ca la noi, în burta semestrului.
Ţinând seama de această făcătură, mi-am zis să profit şi să trag o fugă în satul tatălui meu şi, la şcoală, să prezint dascălilor cartea mea, antologia de proză scurtă „Douăzeci”.
Prezenţa mea acolo a fost întâmpinată cu bunăvoinţă.
Pe lângă exemplarele dăruite cu autograf, am avut un dialog despre „chinurile” facerii unei cărţi. Pentru cartea mai sus numită, rezultată dintr-o selecţie a trei căţi anterioare şi patru texte inedite, efortul nu a fost prea mare. Dar le-am vorbit colegilor despre travaliul la cartea în curs de redactare şi pregătire pentru tipar.
Care e momentul de început ? Normal: pregătirea manuscrisului. Apoi: trecerea lui pe calculator. Apoi: listarea lui pentru a fi corectat. Apoi: introducerea paginilor curate înapoi în calculator. Apoi: printarea în întregime a viitoarei cărţi. Apoi: Lectura în întregime a textului, căci mai totdeauna e vorba de vreo virgulă care nu a fost pusă corect sau vreun cuvânt căruia îi lipseşte o literă. Apoi: printarea definitivă a textului şi introducerea lui în calculator. Apoi: trecerea cărţii pe un CD, inclusiv cu ilustraţiile şi cele două coperte ale viitoarei cărţi.
În sfârşit: e de dus CD-ul la editură, care editură îl va scărmăna finalmente şi va trimite obiectul la tipografie. Desigur, între timp (sau până atunci) autorul aleargă cu „sărut mâna” după sprijin financiar, în funcţie de care se hotărăşte tirajul cărţii, ce devine din ce în ce mai... simbolic. (Un exemplu: Dacă la romanul „Şarpele albastru” – 1989 - am avut un tiraj de 60.ooo de exemplare, la ultimele cărţi am beneficiat de... 200 de exemplare.). Dar, vorba poetului paşoptist : Veacul înaintează.
Citiţi şi:
- Ipostaze ale călătoriei
- Profesorii bistriţeni pot spune adio creionului roşu
- Drumul până la sine
- Managerul SJU Bistrița, Gabriel Lazany: fotografiile tale vor putea mângâia privirea și alina suferința pacienților oncologici! Unde poți trimite imaginile!
- ANCHETA – INTERVIU pentru membrii Societatii Scriitorilor din Bistrita-Nasaud
Adaugă comentariu nou