Dr. Dănuţ Cocoi, medic primar cardiolog, doctor în ştiinţe medicale: Hipertensiunea arterială este unul dintre cei mai importanți factori de risc cardiovascular!

V. Bindea din Măluţ, C. Lechinţan din Fântânele şi C. Cămărăşan din Silivaşu de Câmpie doresc să ştie ce pot şi trebuie să facă pentru a  readuce tensiunea arterială la valorile normale, cât mai multe informaţii de specialitate pentru această afecţiune.

Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială este unul dintre cei mai importanți factori de risc cardiovascular. Ea crește riscul de ateroscleroză (și boli aterosclerotice) dar, în același timp, prin ea însăși, poate determina afectare cardiacă și chiar apariția insuficienței cardiace (proasta funcționare a inimii cu scăderea capacității de efort). În afară de aceasta, hipertensiunea arterială determină frecvent afecta­rea vaselor cerebrale și apariția accidentelor vasculare cerebrale (paralizie etc.) sau afectarea rinichiului și în final apariția insuficienței renale, bolnavii necesi­tând frecvent efectuarea de dializă sau de transplant renal.

În valoare relativă, riscul pentru ateroscleroză al hipertensiunii este mai mic decât cel al colesterolului. Dacă ținem însă cont că aproximativ 25% din popula­ția lumii prezintă hipertensiune arterială, că la vârsta adultă 40% din populație prezintă hipertensiune arterială, iar vârstnicii după 65 de ani au valori tensiona­le crescute într-un procent care depășește 75%, din punct de vedere al riscului total hipertensiunea arterială este mai importantă pentru ateroscleroză decât oricare alt factor de risc.

Se ridică desigur întrebarea de ce hipertensiunea arterială este un factor de risc pentru ateroscleroză, pentru angină pectorală, pentru infarct miocardic. Răspunsul este foarte simplu. Valorile crescute ale tensiunii arteriale acționează asupra barierei dintre sânge și spațiul din interiorul peretelui arterial în care se depune colesterolul și se dezvoltă placa aterosclerotică. Această barieră se numește endoteliu. Hipertensiunea arterială determină o proastă funcție a endoteliului și atunci, la valori identice ale LDL-Co, cu cât tensiunea arterială este mai mare, cu atât pătrunde o cantitate mai mare de colesterol în peretele arterial, fiind astfel favorizată dezvoltarea aterosclerozei.

De asemenea, având în vedere că hipertensiunea arterială determină îngroşarea muşchiului miocardic (hipertrofie ventriculară), inima are nevoie de o cantitate mai mare de sânge în condiţiile în care prezenţa îngustării vaselor coronariene scade cantitatea de sânge disponibilă. Acest lucru face ca „lipsa de sânge” (ischemia) să fie mai mare decât la o persoană care nu prezintă Hipertrofie ventriculară.

Nu este lipsit de importanţă faptul că în condiţiile hipertensiunii arteriale, pentru a pompa aceeaşi cantitate de sânge, este nevoie de o contracţie mai puternică a inimii, deoarece rezistenţa la periferie este crescută. Contracţiile mai puternice cresc consumul de oxigen al inimii („benzina” inimii) şi acest lucru presupune o aprovizionare crescută cu sânge a inimii, care nu se poate realiza în condiţiile prezenţei aterosclerozei.

Datorită tuturor acestor motive, hipertensiunea arterială, atunci când apa­re înaintea manifestărilor clinice ale aterosclerozei, trebuie tratată, pentru că scăderea ei întârzie apariția aterosclerozei clinic manifeste. Atunci când ea este depistată concomitent cu boala cardiacă, trebuie tratată, pentru că ținerea ei sub control face ca evoluția bolii coronariene să fie mai lentă.

Se va lua în considerare faptul că un anumit regim de viață poate întârzia apariţia hipertensiunii arteriale, mai ales la persoanele predispuse. Pentru a afla însă care sunt persoanele predispuse, trebuie să vedem care sunt cauzele hipertensiunii arteriale.

În cazul hipertensiunii arteriale, ca și în cazul hipercolesterolemiei, trebuie să arătăm că, din păcate, în 80-90% din cazuri creșterea valorilor tensiunii arteriale este determinată de unii factori ereditari (moșteniți), existând anumite familii, anumite persoane care sunt predispuse să dezvolte hipertensiune arterială. Cu cât gradul acestei „moșteniri negative" este mai mare, cu atât creșterea valorilor tensionale va apărea mai precoce şi va fi mai mare. Desigur, se cunosc în parte mecanismele prin care ereditarea determină apariţia hipertensiunii arteriale,  dar ele sunt o chestiune de specialitate şi depăşesc scopul limitat şi pragmatic al acestui manual care este alcătuit pentru ne-medici.

Într-un procent redus al cazurilor, hipertensiunea arterială are o cauză bine definită și această cauză este reprezentată în primul rând de bolile de rinichi. Îi revine însă medicului să stabilească dacă hipertensiunea arterială are o cauză şi  dacă această cauză poate fi tratată.

În majoritatea cazurilor, odată apărută hipertensiunea arterială, ea nu mai poate fi vindecată, dar poate fi stăpânită („ţinută în frâu”) prin măsuri nemedicamentoase, dar mai ales prin utilizarea, pe durată mare de timp, a unor medicamente.

Pentru a şti cum să tratăm hipertensiunea arterială trebuie să cunoaştem mai întâi valorile normale ale acesteia.

În mod ideal (optim), valorile tensiunii arteriale trebuie să fie <120/80 mmHg, atunci când tensiunea arterială este luată la cabinetul medical după 5-10 minute de odihnă. Această odihnă este esenţială pentru că în mod normal tensiunea arterială crește atunci când suntem supuși unui efort sau unui stres, dar în câte­va minute ea revine la valorile anterioare. Înregistrarea unor valori mai mari ale tensiunii arteriale trebuie să inițieze urmărirea în timp a valorii acesteia. Momen­tul însă în care putem declara hipertensiunea arterială este acela al atingerii sau depășim valorilor de 140/90 mmHg, diagnosticul de hipertensiune arterială fiind pus când oricare din cele două categorii de valori (sistolică 140, diastolică 90) sunt atinse sau depășite sau, cu atât mai mult, când ambele sunt atinse sau depășite.

Pentru diagnosticul hipertensiunii arteriale nu este în general necesar să ur­mărim tensiunea arterială pe o zi întreagă (monitorizarea ambulatorie a ten­siunii arteriale), dar acest lucru se indică în situații speciale care sunt apanajul medicului curant sau al specialistului internist sau cardiolog.

Dr. Dănuţ Cocoi,

medic primar cardiolog, doctor în ştiinţe medicale