“Dumbrava minunată” din Arcalia

Arcalia este un sat la 17 kilometri de Bistriţa, care găzduieşte un frumos parc dendrologic, în care vieţuiesc peste 150 de specii felurite de arbori şi arbuşti care înconjoară un frumos castel.
Odată ce ai intrat pe poarta parcului, intri parcă într-o lume de basm. Totul este foarte frumos aranjat, trandafiri şi flori multicolore iţi zâmbesc şi te poftesc să le vizitezi tărâmul.
De cum intri privirea iţi este atrasă în dreapta unde se înalţă peste brazi turnurile roşii ale castelului. Castelul a aparţinut contelui Bethlen şi se pare că este unicat în Transilvania. A fost construit în urmă cu aproximativ 150 de ani conform stilului mauro-bizantin. A avut o istorie destul de zbuciumată fiind utilizat în alte scopuri decât cel pentru care a fost ridicat. A funcţionat la un moment dat ca şi magazin sătesc, apoi ca staţiune de maşini agricole, tabără de pionieri sau Centru de Cercetare Biologică şi Geologică. În ultima perioadă a fost preluat de Universitatea Babeş-Boylai din Cluj-Napoca şi transformat în centru regional al francofoniei, astfel că aici se desfăşoară simpozioane ştiinţifice, cursuri de vară, tabere de creaţie şi diferite expoziţii. Este o locaţie exclusivistă unde din păcate nu are acces toată lumea (decât ca vizitatori) deşi există două clădiri de o parte şi de alta a castelului, frumos amenajate şi care pot găzdui cel puţin 50 de persoane.
Ai la dispoziţie 16 hectare cu specii de arbori şi arbuşti din diferite colţuri ale globului. Fiecare are istoria lui, familia lui, frumuseţea lui şi un nume. Dacă vrei să îi cunoşti trebuie să citeşti tăbliţa inscripţionată care stă atârnată de „gâtul” fiecăruia. Aleile asfaltate se termină, apoi încep cele pietruite şi mai apoi sunt cele care sunt ţesute din fire de iarbă şi muşchi.
Castelul care a rezistat trecerii timpului. Este renovat şi zugrăvit în alb şi galben. Geamurile sunt mari pentru ca să lase peisajul să invadeze spaţiul închis al castelului. Cinci turnuri roşii stau semeţe şi aduc o pată de culoare în peisajul invadat de verde. Observ că pe faţada castelului, sus, la mijlocul clădirii este o siglă, poate a contelui, în care apare simbolul unui şarpe. Şarpele are o semnificaţie diferită pentru diferite culturi. Unii îl vad ca simbolizând ceva rău alţii exact contrariul. Mie îmi place să văd partea bună a lucrurilor şi ca urmare voi lua semnificaţia pozitivă a şarpelui şi anume aceea că, prin faptul că îşi leapădă pielea, este un simbol al înnoirii, al întineririi şi al nemuririi. Poate acesta a fost şi gândul contelui care a ridicat castelul: să treacă testul timpului. Şi se pare că a reuşit din moment ce din cele 12 castele care au existat în acest judeţ şi care au fost construite de personalităţi ale vremii respective, doar acesta a dăinuit în timp.