Elaborăm oare o lege pentru perioada crizei?

Dintre domeniile de activitate bugetară, ce să mai spunem de cele private, învăţământul a avut cea mai constantă şi „lină” evoluţie postdecembristă. Stabilitatea şi eficienţa acestei evoluţii au fost date de „stabilitatea” corpului didactic, care a fost în cea mai mare parte titular. În acelaşi timp, activitatea didactică se aplica asupra unui „obiectiv” constant şi incontestabil, care nu putea şi nu poate să „fluctueze” – elevul. Aceşti factori au asigurat constanţă şi motivaţie. Disfuncţiile au fost produse în mare parte de ideile reformiste confuze, care au creat indecizie la nivelul elevilor, profesorilor, părinţilor, managerilor... Desigur că, la nivelul anumitor cadre didactice, titularizarea a creat şi o stare de comoditate. Dar, în general, cadrele didactice cu experienţă (şi cu dragoste de catedră) s-au implicat constant (şi) în formarea continuă. Arhivele centrelor de formare continuă pot aduce numeroase liste de participanţi la cursuri de perfecţionare, tematice, pe inovaţie în activitatea de predare. Să amintim doar formarea periodică realizată de universităţi, formarea în cascadă iniţiată de ministrul Andrei Marga, gândirea critică, evaluarea pentru examenele naţionale... Casele corpului didactic pot aduce în mod aparte multe dovezi. Nu e vina „formabililor” (nici a „mentalităţii” lor) că activităţile n-au avut întotdeauna conţinutul şi efectul scontate. „Titularizarea” îl motivează pe dascăl să conteze pe o profesie stabilă într-un mediu de activitate stabil şi să continue efortul de formare continuă pe termen mediu şi lung, prin activităţi de formare adecvate. Cum, tot atât de bine, norma de 16 ore pentru cadrele didactice cu experienţă şi cu gradul I le recompensează şi le facilitează acestora efortul depus, le creează şansele asumării şi implicării într-o prestaţie didactică în condiţii de predare şi de formare (în continuare) experte. Procedând ca în preuniversitar (de ce nu?), ar trebui să ridicăm oare norma profesorului universitar la norma de predare a lectorului sau a conferenţiarului? Am face şi aici economii... Drepturile câştigate justificat n-ar trebui eludate de o lege dată de o instanţă care nu are cum să acţioneze asupra trecutului. Elaborăm oare o lege pentru perioada crizei? Atunci ar trebui precizat acest lucru.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5