Elena M. Cîmpan – De Ziua Mondială a Presei, 3 Mai, în fiecare an Statuia Libertății Presei

      Ziua Mondială a Presei, a libertății ei, fără o minimă impresie de exprimare pleonastică, a fost declarată, de către Adunarea Generală a ONU, a fi în 03 Mai.

       După Ziua Internațională a Muncii și Ziua Tineretului, e binevenită, urmează firesc și atrage atenția mai mult asupra libertății, decât a presei, așa cum și trebuie să fie, liberă de bâlbe, de greșeli de gramatică, de tendințe, de mofturi.

      De data aceasta, Ziua Internațională a Libertății Presei coincide cu Sfânta zi de Duminică, tot liberă și ea, am spune că e de două ori liberă, și prin semnificație, aspirație, dar și în calendar.

      Anul acesta are 23 de ani Presa Liberă, instituită în 1993. Vârsta tinereții, a frumuseții, a idealurilor. Să contribuim la identitatea ei, la exprimarea îngrijită, să nu uităm că la început a fost de hârtie,cu stiloul la îndemână, cu ciorne, variante, lucrul pe text, cu corectură și „bun de tipar”, să continuăm să scriem presă și în presă, pentru că doar astfel gazetarul/ ziaristul/ jurnalistul se va înrudi cu neamurile lui din literatură, scriitorii. Doar așa textul de ziar capătă formă, culoare, parfum de operă. Altfel, un trepied, un microfon, un telefon în nas poate pune oricine. Să reflectăm la presa în care se trudește, nu doar după venituri, ci și după cititori. Like-urile, vizionările nu fac presă.

     Și cum zi fără tort și cadouri nu există, și Ziua Internațională a Libertății presei/ Ziua Mondială a Presei a venit pe lume cu un premiu, ca orice curent dinspre lumea ce are drept călăuză „time is money”. Recompensate sunt persoanele, organizațiile, instituțiile, în special din zonele periculoase ale globului.  Cu 25.000 de dolari. Mai puțin decât un Premiu Nobel (1,2 milioane de dolari), dar nu de neglijat. Îl obțin jurnaliștii implicați, care luptă, uneori până la ultima suflare. Premiul se numește „Giullermo Cano”, după numele jurnalistului columbian asasinat în fața ziarului la care lucra. De ce ? A deranjat.

      Mulți oameni cred în ce aud la radio. Cred în ce văd la televizor. Cred în ce citesc prin ziare. Cred în face-book. Ei sunt liberi să creadă. Presa nu ar trebui să îi dezamăgească. E bine că presa e liberă și are o zi de conștientizare a faptului că există. Toate împreună, radio, televiziune, publicații, și în varianta on-line.

      Statuia Libertății se referă, prin simbolurile ei, și la libertatea presei. Și dacă ea nu este încă individual creată, să construim una din idei, din scris, din relatări, din descrieri, din documentare, din reportaje, din articole unice sub soare. Și dacă Statuia Libertății Presei nu va exista niciodată, „plutește drept înainte (… ), Dumnezeu o va crea într-adins pentru a-ți răsplăti îndrăzneala”, cum ar spune Regina Izabela astăzi unui tânăr Cristofor Columb, jurnalist.

     Atâtea minți! De ce-ar minți?!...