Elena M. Cîmpan – Eseul de cleştar

Volumul „Eseul de cleştar”, apărut la Editura Limes, a fost premiat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud cu premiul pentru proză scurtă al anului 2010. Eseurile Elenei M. Cîmpan sunt, de fapt, mostre de proză scurtă de bună calitate, care surprind din cotidianul banal esenţa unei vieţi care devine, prin scris, veşnică. De la naştere până la marea trecere, scriitoarea descoperă lucruri care merită să fie aşezate cu cerneala din călimara gândurilor pe foaia albă ca neaua, care devine astfel un câmp bun pentru regăsirea identităţii. Sub streaşina casei din cuvinte, poposim preţ de câteva ore pentru a urmări scrierea Elenei M. Cîmpan, în care regăsim personaje pe care le putem identifica aievea, lângă noi, de la mama ce-şi dă sufletul pentru copil, la scriitorul dornic de afirmare, la societatea în care valorile au un alt înţeles, până la iubirile neîmpărtăşite.

Elena M. Cîmpan extrage, ca dintr-un radical, esenţa cuvintelor cheie, spuse de elevi la ora de limba română. Spre exemplu, la o întrebare precum aceea dacă Vitoria din Baltagul ar fi avut mobil ce se întâmpla cu Nechifor, mai murea sau nu, scriitoarea ne răspunde, prin partea psihologică a făpturii umane, adică telepatia. Mobile au şi cei care-şi găsesc sfârşitul în zilele de azi, însă salvarea vine prin frumuseţea sufletului, prin pregătirea pentru marea trecere şi prin împăcarea cu aceasta. Descoperim atelierul de creaţie al scriitorului, căruia nu-i place să-şi bage nimeni nasul în hârtiile lui, pentru că acolo unde este dezordinea mai mare îşi găseşte ordinea ideilor, făurind astfel oglinda fidelă a cărţilor. Elena M. Cîmpan readuce personajele literaturii într-o altă ipostază, mustrându-l pe Ion al Glanetaşului că n-a ascultat decât de propriul instinct, distrugându-se astfel binele lui, fiind, de fapt, răul celor din jur. De fapt, pentru el, noţiunea de bine are un alt sens. Descrie perfect portretul scriitorului cu râsul triumfător şi ironic, cu lumea boemă în care se învârte. Pentru Elena, cărţile se ţin sub pernă, ca visele sau ca crenguţa de busuioc întru aşteptarea duminecii literei.

O carte a dorinţelor, o carte mărturisire care aduce în atenţia noastră gânduri ivite în diverse momente ale unei zile. Spre exemplu, pentru Elena M. Cîmpan, mersul la market se aseamănă cu o lecţie de citire, căruciorul de cumpărături fiind stânca din „Amintirile lui Creangă”, iar produsele din acesta o imagine de „Ţiganiada”, cu belşug şi bogăţie. Cartea are rolul bine definit din fiecare titlu al prozelor prezente, de a evidenţia că dincolo de fiecare bucurie pe care o trăim putem avea o amintire, ca un flash al unei fotografii înrămate într-o poveste literară. Scrierea Elenei M. Cîmpan este ca o poezie care îşi deschide fereastra spre cititor ca un miros de flori dezbrăcat de întuneric întru aşteptarea luminii. Cuvintele devin fiinţe care acaparează tărâmul de poveste, astfel încât suntem părtaşi la întâlnirea cu cartea-om.