Elena M. Cîmpan. Radioul nostru cel de toate zilele

La întrebarea ce ți-ai cumpărat din primul salariu, ea răspunde fără să se gândească prea mult, deși au trecut ceva ani de atunci: un radio, primul meu aparat de radio, nu mai știu ce marcă era, îmi amintesc de culoare, un roz prăfuit, de dimensiunile unui laptop de astăzi, așezat vertical.

     Să ai un radio în casă înseamnă să nu fii singur. Asculți muzică, știri, emisiuni, voci de aur. Schimbi posturi, de la Actualități la Cultural, de la Național la Magic FM. Radioul din mașină devine și el un tovarăș de drum, înțelegător, care binedispune.

    Când a apărut radioul? Cine l-a inventat și cum funcționează el? Sunt întrebări inevitabile, dacă vorbim de o istorie a „cutiei” care vorbește, care cântă. Un instrument al comunicării, unul dintre cele de mass- media, mijloace de informare în masă, presa scrisă, televizorul, internetul, radioul a apărut ca un rezultat al mai multor inventatori, fiecare contribuind la obiectul atât de știut, îndrăgit și... ascultat. Primul om de știință, care a demonstrat că undele magnetice pot fi transmise prin aer, a fost James Clerk Maxwell, om de știință scoțian, în 1873. Mai târziu, în 1888, Heinrich Hertz, fizician german, a validat teoria lui Maxwell, „demonstrând cum se poate produce și detecta radiația electromagnetică”. A urmat Nicola Tesla, în 1892, pe  care Henri Coandă îl prezintă ca român bănățean din Banatul sârbesc, Nicolae Testea, dar, în realitate, era istro – român din Croația, devenit cetățean american, care a folosit studiile existente și „a demonstrat cum se poate transmite și totodată recepta energia undelor radio, în scopul transmiterii informațiilor.” El a inventat cunoscuta bobină Tesla, ce ajută la transmiterea undelor radio. Dar cel care trece drept inventatorul radioului este Gugliemo Marconi, inginer și fizician italian, care a transmis primul mesaj radio transatlantic, în anul 1901, folosind bineînțeles contribuția predecesorilor.

     Radioul, vechi de peste un secol și jumătate, nu contenește să ne umple zilele cu evenimente, cu divertisment. A străbătut cele două războaie mondiale, contribuind din plin la transmiterea de informații, a reprezentat rezistență într-o perioadă, când lumea asculta ”Europa Liberă” și „Vocea Americii”, este pasiune, transmisă din generații, constituie studiu pentru abonații la cluburile de radio, frecventate de elevi, de tineri. Ascultat în fiecare zi, cu siguranță, nu are niciun motiv de îngrijorare că ar fi pe cale de dispariția, oricâtă concurență ar avea.

      Magia radioului persistă în timp. Teatrul radiofonic, o formă de a asculta piese de teatru, dintre cele mai diferite, clasice, moderne, pentru copii, nemuritoare, nu-și va pierde nicicând farmecul. Vocile scriitorilor rămân înregistrate în arhiva radio, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, ale comentatorilor sportivi, Cristian Țopescu, Sebastian Domozină, și, ascultându-i, parcă ar fi printre noi.

     Ziua de 13 februarie a fost instituită, în 2011, Zi Mondială a Radioului, de către UNESCO, „subliniind rolul vital al radioului în promovarea libertății de exprimare, a diversității culturale și a accesului la informație”, ziua fiind aleasă în amintirea primei emisii a postului de radio al Națiunilor Unite, 13 februarie, 1946. De atunci, este sărbătorită în fiecare an, prin activități culturale, tematice, actuale, ce amintesc de importanța acestui mijloc de comunicare în întreaga lume.

      O lume în schimbare, în care radioul rămâne un element romantic, o parte din existență, din viața oamenilor, prin care testăm sentimentul ubicuității, în timp și în spațiu. Sărbătorind Ziua Mondială a Radioului, în casă ori în mașină, rămânem conectați cu lumea largă, alegem emisiunile preferate și, pentru o clipă, pământul se transformă, parcă, într-o scenă, cu programe gata să ajungă la urechile ascultătorilor, de unde un prezentator rostește, de-a lungul anilor: „Dragi ascultători, urmează...”

       La întrebarea ce ți-ai cumpărat din primul salariu, ea răspunde fără să se gândească prea mult, deși au trecut ceva ani de-atunci: un radio, primul meu aparat de radio.