Eveniment editorial: Romanele lui Ion Agârbiceanu în ediție academică

                   În 2014, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Alba a început editarea integrală a operei lui Ion Agârbiceanu sub egida prestigioasă a Academiei Române. Sarcina ediției Agârbiceanu i-a fost încredințată profesorului universitar Ilie Rad, critic și istoric literar, autor al mai multor ediții din scriitori români, care dovedesc și competență și exigență științifică în alcătuirea edițiilor. De curând au apărut vol. VII și VIII din seria de Opere a ediției, cuprinzând romane scrise în intervalul interbelic sau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: vol. VII: Licean…odinioară (1939), trilogia, Vremuri și oameni (1942-1943) – un roman frescă vol. VIII: Vâltoarea (1940), Prăpastia (1940), Sfântul (1942), Frământări (1943) și Prăbușirea (1943).

                   Ilie Rad are cuvinte de prețuire pentru truda editorilor operei lui Ion Agârbiceanu, care l-au precedat: G. Pienescu și soții Victor și Mariana Iova, înțelegând dificultățile întâmpinate de aceștia în tipărirea operei lui Ion Agârbiceanu: în primul rând – cenzura din perioada comunistă, când edițiile din mai mulți clasici ai literaturii române apăreau cu derutantele „croșete”, cititorii cunoscători dându-și seama că au fost eliminate pasajele indezirabile ideologiei oficiale; și în al doilea rând, manuscrisele lui Ion Agârbiceanu, pe jumătate de coală, tăiată în lung, cu un scris mărunt și economicos, erau de multe ori dificil de descifrat, încât editorii erau nevoiți să folosească lupa pentru transcriere.

                    Ion Agârbiceanu, era un povestitor; după propria-i mărturisire își scria povestirile ca și cum ar sta de vorbă cu cineva; nu mai revenea asupra manuscrisului. Dacă în cazul povestirilor o asemenea tehnică de creație e potrivită, în cazul romanelor care presupun și o artă a compoziției ea se dovedește deficitară, mai ales în privința stilului. Dar romanele lui Agârbiceanu nu trebuie judecate excesiv din punctul de vedere al deficienței stilistice, ci pentru valoarea lor de frescă a epocii înfățișate. Ediția Ilie Rad introduce acele pasaje eliminate, așa încât avem scrierea completă. Chiar dacă nu este o ediție critică (autorul ediției n-a avut totdeauna acces la manuscrise) este o ediție de referință care poate fi utilizată cu încredere și de cititori dar și de specialiști, fiind prevăzută cu un aparat critic ce cuprinde utile  note și comentarii, referințe critice și un glosar explicativ al cuvintelor regionale sau arhaice.

                   Cele opt volume s-au bucurat de o receptare critică favorabilă , de fiecare dată fiind semnalate ca un eveniment editorial.

                   Autorul ediției ne anunță că pregătește pe viitor editarea Scrierilor creștine  ale lui Ion Agârbiceanu, care vor întregi imaginea operei acestuia despre care Mircea Zaciu, spunea „că este unul dintre puținii  scriitori profund  creștini din literatura română.”

                                                                                                   Ion BUZAȘI