Farmecul colindelor, la Iași - cu Ansamblul folcloric Baltagul din Monor!

Ca de obicei în ultimii 18 ani și anul acesta Ansamblul folcloric Baltagul a particiat la Festivalul folcloric internațional ’’Datini si obiceiuri de iarnă’’ de la Iași! Atenție, la ediția a XLVIII (adică a 48-a, pentru cei neobișnuiți cu cifrele romane)!. O ediție de...colecție la care au participat formații de colindători, datini și/sau obiceiuri de iarnă din Cricova, Republica Moldova (ce să facem așa se cheama azi Basarabia străbună!), din Ucraina (trei formații din Mărșiniți-Cernăuți, Horbova-Cernăuți și Moghilev Podilski) și din Monor-Bistrița Năsăud, Mărișel-Cluj, Cernești-Maramureș, Vama-Suceava, Vlăsinești-Botoșani. Județul Iași a fost reprezentat de formații tradiționale, țărănești, din Tătăruși, Fîntînele, Heleșteni, Pârcovaci, Mogoșești, Miroslăvești și Scobinți.
Organizat de Centrul Județean Pentru Conservarea și promovarea Culturii Tradiționale (la ieșeni centrul acesta are o...denumire aplicată, știe ce face, și face foarte bine ceea ce știe...) cu sprijinul financiar și logistic al Consiliului judetean și al Primăriei municipiului Iași, festivalul a fost condus cu mână forte (adică cu profesionalism, minte limpede și scopuri clare!) de către profesionistul în ale culturii – Adrian Ardelean, directorul Centrul Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale.
Monorenii au particiat la acest festival cu colinde tradiționale din Monor și Gledin. Anul acesta, primarul Ion Cira, mereu activ și implicat în destinele culturale ale comunei, a reușit să pregătească, ajutat de educatoarea Florina Moțoc o formație de colindători tânără, cu fete frumoase și talentate dar și cu flăcăi vașnici și hotărâți! Poate că s-a mai pierdut puțin din farmecul formației de colindători din anii trecuți, poate că Vasile, Ilie, Simion, Cuța, George, Maria, Dumitru, Bogdan sau alți veterani erau încă necesari acolo în avanposturi, însă noua generație de tineri este promițătoare, iubește folclorul și crește întru păstrarea tradițiilor monorene și...gledinare, dacă vreți!!! Alături de formația de colindători s-a aflat și Cornelia Ardelean, cu vocea și colindele ei, cu experiența și mai ales cu dragostea sa față de monoreni și cu respectul exemplar al tradițiilor străbune.
Festivalul a debutat cu o paradă a portului popular prezentată de cele 16 formații participante, din fața magicului Palat al Culturii (aflat spre finalul renovării), de sub privirile parcă triste ale Voievodului Stefan cel Mare și Sfânt, a continuat pe marile bulevarde ale Iașului până la Casa de cultură a studenților.
În Festival am avut bucuria și, de ce nu, mândria de a urmări lansarea albumului de colinde ’’Veste bună gazdă-n casă’’ al binecunoscutului interpret Alexandru Pugna, vicele nostru de la Consiliul Județean. Publicul a avut ocazia să asculte și să aplaude colinde de la poale de Țibleș, culese cu dragoste și respect de un cunoscător al domeniului.
Momentul colindelor prezentate in festival de tinerii ’’Baltagului’’ a fost indelung aplaudat de o sală arhiplină obișnuită mai degrabă cu obiceiurile și ritualurile prezentate pe scenă de căiuții albi și nărăvași, de caprele neastâmpărate, de urșii uriași îmblânziți de cetele de ursari țigani - decât cu colindele noastre ardelenești! Și totuși, primirea de către public a monorenilor a fost una fantastică – mai întâi cu o liniște și cu o ascultare uimită și smerită iar apoi, în final cu aplauze îndelungi binemeritate!
M-a impresionat la Iași disciplina și respectul pentru artiști! Fie ei de 8 sau 80 de ani (formația din Tătăruși era compusă din săteni, cu toții, de peste 70 de ani!). Dacă la noi, aici în județ, ești invitat cu copiii la ora două și intri in festival la orele...nouă (pentru că Vedetele vin, calcă totul în picioare, intră pe scenă și fac play back atunci cand vreau ele, își iau banii și pleacă), la Iași programul anunțat, scris, a fost respectat sută la sută! În asemenea situație te simți artist, te simți obligat, îți vine (și poți) să dai toată măsura talentului tău in fața spectatorilor!
Festivalul folcloric internațional Datini si obiceiuri de iarnă de la Iași - aflat la granița semicentenarului - este un festival cu tradiție. O tradiție construită pe valoare, pe respect adevarat pentru cultura populară, pe consecvența în apărarea și promovarea tezaurului aflat încă în lăzile de zestre, cum se spune, ale satelor românești. M-a impresionat – scriu din nou- respectul organizatorilor pentru formațiile invitate. Nu tu vedete care, chipurile, fac...’’reiting’’, nu tu ’’celebritați’’ sosite cu ifose, nu tu program dat peste cap de graba nu știu cărui star/starlete! Datini și obiceiuri! Și colinde! De la ele de acasă. Din bătătură. Sau din ușa târnațului. Sau din tinda luminată cu loampa sau...opaițul! Ăștia am fost, ăstia suntem. Ăștia rămânem. Ăștia urcăm pe scenă. Nu...interpretăm colinda, o...colindăm! Nu sofisticăm și nu bagatelizăm obiceiul – fie el precreștin sau creștin- ci îl trăim cu toată ființa. Simplu. Deci sincer. Așa am învățat de la tata. Asta ne-o lăsat în dar Moșu’! Așa facem și noi. Și așa îi învățăm și pe copiii nostril!
Nu știu ce ar mai fi de spus. Poate că ar trebui să-l laud un pic pe Ioan Cira pentru curajul și îndărătnicia sa de a ...cutreiera și amenința lumea cu Baltagul său fermecat!! Dar nu o sa-l laud! O să spun simplu că eu personal nu mai cunosc un primar de pe la noi care să manifeste atâta respect aplicat, pentru cultură. Pentru salvarea și păstrarea tradițiilor din Gledin și din Monor. Pentru că, da, se poate(în România) și fără...cultură! Se poate și numai să sapi șanțuri, să asfaltezi sau pietruiești ulițe prăfuite, să te faci că muncești construind castele de și pe nisip! Te vor aplauda imediat câțiva care oricum maine vor cleveti pohtind alte pomene! Numai că nimic pe lumea asta nu ne încălzește dacă nu are suflet! Nimic nu are consistență durabilă dacă nu se zidește în inimile mulțimii. Nimic nu durează dacă nu se invață din experiența înaintașilor!
Într-o țară in care o singură tragedie –bine mediatizată- este in stare să răstoarne lumea pe dos, într-o țară în care mii de tragedii – nemediatizate- macină națiunea fără cruțare, doar întoarcerea la noi înșine, prin învățământ și prin cultură, este singura cale de scăpare! Iar Adrian Ardelean la Iași și Ioan Cira la Monor au înțeles aceste lucruri de bună seamă! De aceea nu-i laud. Le mulțumesc doar, smerit.
De aceea, chiar dacă nu v-am spus tot ceea ce am pe suflet, amintindu-mi de privirea tristă a lui Marelui Ștefan de pe statuia ecvestră din fața Palatului Culturii din Iași, semnez:
Florentin Archiudean