Fostul director al Şcolii Blăjenii de Jos, prof. Ioan Telcian, a trecut la cele veşnice

Profesorul TELCIAN IOAN s-a născut la data de 2 februarie 1937, când creștinii de azi și dintotdeauna sărbătoresc și au sărbătorit marea sărbătoare a creștinătății – Întâmpinarea Domnului, în satul Blăjenii de Sus, județul Bistrița-Năsăud, din părinții Ioan și Maria, țărani credincioși și buni gospodari în sat. Este înregistrat în data de 4 februarie 1937 ca cetățean al satului.
Primele 4 clase primare le-a făcut în satul natal, Blăjenii de Sus, urmând clasele V-VII la Școala Alexandru Odobescu din orașul Bistrița, apoi dă examen la Școala Tehnică Horticolă, reușește și este elev la această școală timp de 4 ani, finalizată cu Diploma de Tehnician horticol, în urma examenului susținut, promoția 1953-1954. Primește repartiție pentru loc dfe muncă la IAS Bistrița, secția Sigmir, ca tehnician horticol. Timp de 3 ani lucrează aici (plantează și întreține cu lucrătorii din satele Sigmir, Blăjeni, de pe Valea Năsăudului, o livadă cu meri), care poate fi văzută și astăzi (La Lac), îmbătrânită dar încă pe rod.
În această perioadă face diferența de liceu, la Liceul Teoretic Nr. 1 din Bistrița, astăzi Liviu Rebreanu, secția Fără Frecvență și susține examenul de bacalaureat la Năsăud, reușește obținând diploma de bacalaureat cu calificativul ”F.Bine”, eliberată de Școala Medie Bistrița, în anul 1957.
Din nou dă examen la Facultatea de Agronomie, reușește, dar pentru puțin timp este student la acea facultate, pentru că este fiu de chiabur, referințele de la dosar (date de comuniștii din sat) sunt rele și așa ajunge în același an elev la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca, intrând în anul III, având liceul ca bază de înscriere.
În anul școlar 1958-59, prin examen, intră în primul an la Facultatea de Teologie din Sibiu, de grad universitar. Urmează anul II (1959-60), anul III (1960-61), ultimul an nu-l mai termină. Lipsa banilor și greutățile din familie îl fac să se retragă și intră din nou să lucreze la IAS Bistrița, Secția Tărpiu (dar pentru puțin timp).
Din nou dă examen la Facultatea Științe Naturale, secția Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj (Facultatea Babeș-Bolyai).
Pentru a putea urma cursurile facultății, se înscrie la Secția Fără Frecvență și intră în învățământ și lucrează la mai multe școli: Șc.Gen.Matei (un an), Șc.Gen.Corvinești (un an), Șc. Gen.Malin (3 ani). În această perioadă, participă la Festivalul ”Cântarea României” cu elevi, tineri, bătrâni din sat – faza pe țară de la București cu un Montaj literar, clasat pe locul întâi și este medaliat cu medalia de aur ”Steaua României” (profesorul fiind prezentator, alături de o elevă din clasa a VIII-a de la Șc.Gen.Malin).
În această perioadă se căsătorește cu înv. Tătar Victoria și lucrează împreună la Școala din Tărpiu, 4 ani.
Face cerere la Ministerul Învățământului, care i se aprobă, și din anul 1971, din data de 1 septembrie și până la pensionare (29 ani) lucrează ca profesor de Biologie la Șc.Gen. din Blăjenii de Jos. Mai este secretar de școală și Director.
Pe parcursul perioadei, ca profesor calificat la Șc.Gen.Blăjenii de Jos, obține toate gradele didactice pentru un profesor calificat: definitivat, gr.didactic II și este primul profesor din comună care obține la data de 1 septembrie 1981 - cel mai mare grad didactic – gradul I, astăzi echivalent cu masteratul.
În total, în învățământ, a lucrat 38 de ani plus 2 ani de Gostat, deci 40 de ani de muncă, după care se pensionează în 1999.
Domnul prof. Telcian Ioan se stinge din viață la vârsta de 82 de ani.
Ne pare rău că anii au trecut pe nesimțite și cu niciun chip n-am putut, nu putem și nu vom putea să le oprim curgerea.
Pe de altă parte, încercăm mulțumirea de a fi străbătut prof. Telcian Ioan, din mila lui Dumnezeu, toate etapele vieții, cu bune și rele, inclusiv anii bătrâneții care au fost în număr de 82.
Profesorul Ioan Telcian și-a îndeplinit cu prisosință datoria de adevărat dascăl, flacără vie pentru cele 38 de generații de elevi pe care i-a educat și învățat, radiind în jurul lui, pentru elevi, înțelegere, prietenie și bunătate!
Bunul Dumnezeu să îi așeze sufletul în rândul drepților, să îl ierte și să îi dea odihnă veșnică!
Rămas bun!