Fotbal puţin şi mârlănie cât încape…

Că există şansă extraordinară câteodată şi bat românii o AS Roma e sărbătoare mare şi un balon de oxigen nesperat în tristeţea care erau gata să ne copleşească după falimentul cu Lituania şi jalnica prestaţie în faţa pescarilor feroezi. Ieşirea în Europa a restului plutonului din Ligă, pentru Cupa UEFA îndeosebi ,a demonstrat cât suntem de mari în vorbe şi mici în fapte: înfrângeri(Dinamo,Poli-Bega,Rapid) şi scoruri albe (Urziceni,Vaslui).

In a doua jumătate a secolului al XX-lea, sportul s-a transformat dintr-un „fleac al elitelor ” într-o industrie cu profituri ameţitoare .

Pe măsura investiţiilor ce s-au făcut,câştigurile au întrecut toate aşteptările. Dacă în industrie raportul investiţie- profit este cam 2 -1,în comerţ 3 – 1 ,în cercetare 4 – 1, în fotbal , raportul a crescut până la 1O - 1 şi mai mult,în funcţie de fiecare caz în parte,până la 1OO-1.

Ce te faci însă când ,într-o ţărişoară ca a noastră, abia de vreo cinci ani s-a mai investit palpabil ? Cei ce aveau bani - din ce au putut fura

de la muribundul stat socialist- nu s-au îndurat să scoată goloveţii din buzunare, ca nişte calici ce au fost şi au rămas .Unul i-avea de la o rafinărie,altul de la o loterie ,altul de la o oierie .Acum însă, când FIFA

a înfiinţat „masa bogaţilor” şi dă sume uriaşe celor puternici din Champions L. şi piscurilor UEFA, au ajuns şi românii să ştie despre preţul investiţiei, în fotbal cu deosebire şi mulg chiar şi capra în speranţa că vor face brânză bună.

Ieşiţi din nenorocitele „cooperative fotbalistice” şi apoi din blaturi care au lăsat stadioanele goale ,conducătorii de cluburi vor să reconstruiască totul .

Belşugul nu poate veni însă dacă publicul nu umple stadioanele, devenite pe zi ce trece tot mai frumoase şi mai …cu spectatori de calitate(fiindcă un meci bun e preferabil unui film , ficţiune a minţii).

Cum calitatea spectacolului nostru fotbalistic lasă încă mult de dorit, disputele verbale şi mârlăniile comportamentale ale managerilor de cluburi şi antrenorilor vor să pigmenteze fadul spectacol de ansamblu. Din păcate, spre a revela balcanismul nostru, ţigănia sau banala neruşinare. Lui Mircea Rednic nu i se dă voie să asiste la meciul Oţelul Galaţi - Rapid, fiindcă etapa următoare are meciul cu cei din urmă. De necrezut !...,iar când rapiduleţul pierde în faţa aceluiaşi Rednic, dl. Zotta (am zis „domn”?-scuze!)- îl ia rapid de gât fiindcă şi-a îmbrăţişat portarul în faţa… peluzei rapidiste.

Proprietarul de vaci şi fostul „ grande” arbitru Porumboiu de la FC Vaslui colindă hotelurile oraşului şi”convinge” hotelierii cu rugăminţi ( şi „alte cele”,desigur) să nu cazeze oaspeţii de la aceeeaşi echipă „Dinamo”- al cărei fan n-am fost niciodată, vă asigur ,ci numai al bunei cuviinţe. Aşa se face că dinamoviştii se cazează tocmai la Bârlad, la 6O de km, fiindcă aşa „cere” faimoasa ospitalitate românească. Numai că dl.Porumboiu , campion al „fair-playului” la viaţa domniei sale de arbitru , a uitat că mai este şi Dumnezeu pe lume , mult deasupra junglei noastre sportive. Treaba merge bine,repriza primă e 1-O pentru Vaslui, dintr-un cap bine direcţionat,dar după pauză, cei cetrebuiau să fie osteniţi de drumul de la Bârlad îşi revin şi egalează(prin „blondul”Dănciulescu), iar în ultimul -of! ,în ultimul minut al prelungirii- dinamovistul Bratu bagă mingea în „aţele” vasluianului Adrian Porumboiu , care de dragul oaspeţilor i-ar caza …pe Lună. Ai zice că a fost aşa…o „întâmplare a întâmplărilor” în acest ultim minut. Numai că „Dumnezeu nu culcă-te”-vorba fraţilor unguri .

Toată truda şi mârlănia fură astfel zadarnice, fiindcă „ceea ce nu e moral nu e nici eficient”-după zisa lui Jaques .Chirac-exprimar al Parisului şi preşedinte al Franţei..

De toată admiraţia „lătrăturile” noroiul şi insultele aruncate reciproc în ţaţa-piaţa televiziunilor ,pentru ca apoi, curând să aflăm că duşmanii de moarte ce şi-au divulgat şpăgăriile şi malversaţiunile s-au ”pupat piaţa Independenţei”. Atât de duios! Şi pentru ce nu s-ar pupa,mă rog,când în spatele acestor pupături se aerisesc cu lopata milioanele şi milioanele, în vreme ce amărăştenii trudesc o viaţă să-şi aibă un cuib de cioară? Şi tot la capitolul „exerciţii de admiraţie” nu poţi să nu aplauzi când adversarul trage direct în portar, iar acesta, graţios ca la volei, o dă înapoi altui adversar, aflat la doi metri şi care marchează golul victoriei. La ce bun deci să cumperi o echipă întreagă când doi sunt suficienţi?Pe vremea dictatorului roman(nu român) Sulla,un bogătaş care cumpărase la tribunal majoritatea juraţilor ,exclamă cu regret în faţa instanţei :”Of,nătărăul de mine !Am cumpărat mai mult cu doi în vremea asta de scumpete !” Oricum,viaţa (şi fotbalul „rege”) e un spectacol - uneori măreţ ca o tragedie, alteori o comedie jalnică.Putem astfel să punem lumea în uimire cu astfel de strălucite „performanţe” ?

Din fericire,peste toate miasmele, „ardelenii” aduc un suflu nou, venit ca dintr-o altă lume. Hai , CFR! „ Deşteaptă-te române !...”