Gavril Moisa, în dialog interior

Clujeanul Gavril Moisa, autor a numeroase volume de versuri şi epigrame, aduce prin „Vânzătorul de vise”, la Editura Grinta, o rugă eternă frumuseţii cuvântului: „Doamne/ Din pulberea/ Din care m-ai clădit/ Renaşte-mă/ La infinit”. Dragostea sparge lăcata gândului ajungând stăpâna poeziei, ca un zbor prelung peste primăvară, atunci când chipul mamei este văzut pe sub lumina stelelor: „Dincolo de plâns/ E lacrima/ Picuri de rouă/ Din rana/ Sufletului”. Timpul, privit ca un fluture regal „Cu aripi de iubire”, este cel care cerne simbolurile, astfel încât totul capătă un sens: „Cuvintele păsări/ Cu pene cernite/ Aprind lumânări/ În chilii părăsite”. La ceas de rugă, când poetul invocă divinitatea: „Palmele îngerului/ Răsfirate/ Peste o mare/ De capete plecate” sunt cele care dau energie pentru plăsmuirea operei: „Tu/ Ca o candelă stelară/ Îţi arzi lumina”.

Când „Paharul vieţii/ Vrând-nevrând/ S-a golit” este momentul în care Dumnezeu opreşte clipa întru redefinirea universului: „Frunzele agitate/ Prevestesc un dezastru/ Rostite cuvintele/ Se zvârcolesc/ Izbite de un astru”. Poetul îşi defineşte starea existenţială: „Am fost/ O pasăre albă/ Ruptă de vânt/ O silabă fragilă/ Răstignită-n cuvânt”.

O poezie în care cuvintele, ca nişte fiare, sunt îmblânzite sub pana maestrului. Este momentul în care creaţia pune stăpânire pe suflet: „În altar îngenuncheat/ Sufletul trist, îngândurat/ Iertare”.

Cartea bilingvă, româno-engleză, pătrunde, prin muzicalitatea versurilor, în fiecare suflet, în căutarea unui vis.