Incendiile de vegetaţie- o practică dezastroasă

Activităţile agricole din primele zile de primăvară, respectiv curăţarea terenurilor prin incendieri voluntare, constituie un adevărat pericol. Unii cetăţeni inconştienţi dau foc miriştilor, motivând această acţiune cu intenţia de igienizare a terenurilor, însă gradul scăzut de informare în rândul populaţiei duce la adevărate dezastre ecologice pentru că, din păcate, focul nu curăţă, cum cred unii, ci distruge. Această practică de sezon are efecte dezastruoase atât pentru terenurile agricole, pentru suprafeţele împădurite şi pentru locuinţele învecinate cât şi pentru habitatele naturale, pentru flora şi fauna sălbatică specifică. Totodată este deteriorată calitatea aerului, prin arderea miriştilor se degajă dioxid de carbon şi protoxid de azot, poluanţi implicaţi în efectul de seră care duce la modificările climatice tot mai evidente pe plan mondial. Deasemenea arderea miriştilor duce la sărăcirea solului, deoarece prin arderea lor se pierde masa vegetală, care introdusă în sol prin arătură, se transformă în humus. Suprafaţa pe care are loc incendiul, distruge în totalitate microfauna şi vegetaţia, fiind afectate populaţii de insecte, amfibieni, reptile, păsări şi specii de plante de interes protectiv deosebit. Mugurii şi părţile aeriene ale tuturor speciilor de plante sunt carbonizate şi distruse. Stratul de sol se încălzeşte puternic de la foc, distrugându-se astfel rădăcinile şi părţile subterane ale plantelor, fără ca acestea să mai aibă posibilitatea de se înmulţii.

Arderile necontrolate ale miriştilor sau vegetaţiei uscate din vecinătatea fondului forestier se pot extinde până la acesta, provocând pagube importante pentru floră, faună, habitate, dar uneori şi victime umane.

Prin arderea voită, accidentală sau provocată de o mână criminală, a miriştilor se pun în pericol şosele, localităţi, alte culturi, reţele de conducte cu gaz metan sau petrol, este afectat confortul locuitorilor chiar până la distanţe de zeci kilometri. Sau, foarte grav se poate ajunge la accidente rutiere de proporţii.

Începând cu aderarea la Uniunea Europeana, fermierii români trebuie să respecte condiţiile agricole şi de mediu, prin aplicarea unor practici agricole corespunzătoare la arderea miriştilor pe terenul agricol. Arderea miriştilor şi a resturilor vegetale este strict interzisă dacă nu se impune ca o măsură de carantină fitosanitară, pentru prevenirea răspândirii unor boli sau dăunători specifici.

Pornind de la aceste considerente, în concordanţă cu legislaţia europeană, legislaţia de mediu cuprinde prevederi specifice în ceea ce priveşte arderea miriştilor şi a unor deşeuri sau reziduuri combustibile.Aceste prevederi sunt cuprinse în OUG 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea 265/2006 cu unele modificările şi completările, modificată şi completată ulterior prin OUG 164/2008. Conform prevederilor OUG 195/2005 - Secţiunea 3: Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, art. 94, alin. 1, lit. n). deţinătorii legali de terenuri „nu ard miriştile, stuful, vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă.” Încălcarea prevederilor legale privind „obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă” conform art. 96, alin. 1, pct.9, din OUG 195/2005 constitue contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3000 lei la 6000 lei pentru persoane fizice, şi de la 25000 la 50000 lei pentru persoane juridice.

Director executiv,

hidr. Ştefan Ioachim Mureşan