ÎNTRE DOUĂ COPILĂRII

În antologia ”CLIPE PE PUNTEA VIEȚII” talentul scriitoarei de a crea proze memorialistice și-a luat avânt la cote maxime.
Ajunsă la vârsta când omul privește cu nostalgie în urmă, timpul pensionării i-a permis să deschidă o fereastră spre cea mai fericită perioadă a vieții, copilăria, care zugrăvită prin prisma nevinovăției apare ca o oază de lumină.
Alături de familia numeroasă, în care cu timpul au aparut opt copii, micuța Titina, fire echilibrată șiplină de energie și-a folosit imaginația cu care a dotat-o natura, creându-și jocurile din surse modeste, adesea materiale găsite în natură.
Fire curioasă, ceea ce atestă prezența inteligenței, caută mereu să cunoască lumea din jur, uneori cu riscul de a-și epuiza ultimele resurse fizice, cum a fost plimbarea cu ”nenea”, fratele mai mare, până în oraș, parcurgând distanța de treizeci de kilometri pe jos.
Această vitalitate înnăscută îi dă scriitoarei un echilibru aureolat de mulțumirea de a fi fericită cu ceea ce are: ”Atâtea am descoperit acum, că trebuie să mai trăiesc cel puțin 30 de ani ca să mă bucur de toate! De fapt, de ce văd, că nu prea le am...Dar eu și așa sunt fericită.” (Viața netrăită, pag 59)
Revenind în a doua parte a respectivei antologii la altă copilărie-acum a nepoților crescuți în condiții de oraș și cu părinți ”luminați de studii” scriitoarea știe să surprindă ”perle” din gândirea copiilor mici, care aduc zâmbetul pe buze și ne fac să nu lăsăm cartea din mână până nu o terminăm de citit în întregime. Fiind vorba de ciocolata, care nu trebuia mâncată în cantitate mare, fiindcă strică dinții, asistăm la un dialog simpatic:
”- Unde au plecat dinții?
- Când imbătrânim dinții cad...
- Știu ca bunul face hocus-pocus și apar niște dinți în gură, aici jos...”
Secționarea povestirii în capitole scurte care au câte un titlu nu știrbește unitatea povestirii axată pe tema copilăriei.
Nu sunt un critic literar, ci doar o simplă cititoare, dar nu pot sa închei această scurtă expunere, fără să subliniez că din lecturarea antologiei se desprinde pregnant figura autoarei ca o personalitate luminoasă, care găsește fericirea în viața normală, dar știe să o dăruiască și celor din jur.
Felicitări!
Virginia Brănescu