COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII

Sfârșitul lunii august al anului 2012, mi-a îmbogățit sufletul cu un dar de o valoare inestimabilă.
Am cunoscut doi oameni de o noblețe sufletească ieșită din comun, intelectuali în adevăratul sens al cuvântului, înțelepți, generoși, sensibili, dornici de a-și exprima bunătatea și iubirea prin fapte și cuvânte, în fiecare clipă.
Titina Nica și Alexandru Florin ȚENE, mi-au dăruit o stare de bine ieșită din comun, de cum ne-am întâlnit în gară la Mangalia.
Cu fața mereu zâmbitoare, Titina cucerește din primele cuvinte, te face să simți că o cunoști „de o viață” iar cînd te desparți de ea îi simți lipsa, îți dorești cu ardoare să o întâlneși din nou, în timp ce Florin este un fin obseavator a tot ce se întâmplă în jurul său, un intelectual de viță nobilă care vorbește cu înțelepciune, spune lucrurilor pe nume, cu un zâmbet ușor, uitat sau știut, în colțul guri, cu care te îndeamnă să simți puterea adevărului în care a trăit și muncit de când se știe.
Doi oameni minunați, cum rar întâlnești în lumea agitată, stresantă în care trăim, amândoi într- o perfectă armonie ca familie și în cuvântul scris, ca scriitori.
***
Am descoperit-o pe Titina Nica Țene în romanul „Viața ca o punte,”care m-a fascinat de la prima până la ultima filă.
Autoarea își compară viața cu o punte și și-o descrie cu simplitate, într-o manieră proprie, îmbrăcată în haina imaculată a adevărului, presărată cu învățămintele sănătoase ale țăranului român, ușor ironice, hazli, sarcastice și foarte adevărate.
Fiecare cuvânt din cartea Titinei Nica Țene are o țintă sigură care ori mângâie sau doare, răscolește, îți stârnește amintiri, te bucură sau te cutremură...și toate la un loc ne dau o stare de bine, ne învăluie în haina strălucitoare a bucurie de a trăi:
„Sunt fericită că pot să merg, pot să văd, pentru că voi sunteți sănătoși și mai ales că vine din nou Crăciunul. E puțin?”
Nu-i puțin! Este foarte mult! Este o comoară în bogăția sufletească a Titine Nica Țene, pe care am descoperit-o și eu.

***
Am devenit mai bogată spiritual cititind romanul „GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ” a distinsului scriitor Alexandru Florin ȚENE. Un roman în care autorul relatează evenimentele din viața personală sub semnul celor zece porunci biblice și din care avem oportunitatea să-i cunoaștem zbuciumul, revolta împotriva mizeriei umane , a ticăloșilor, care indiferent de epocă în care trăim, ei tot își fac veacul, să-i descoperim ura împotriva mentalităților și a obiceiurilor rău famate, cu care s-a întâlnit de-a lungul vieții sale.
Năpădit de amintiri „precum cârdul de vrăbiuțe asupra unui codru de pâine aruncat în grădina din fața casei,”echilibru scriitorului este susținut de dragostea mereu vie a soției sale, de zâmbetul ei cald, de atmosfera plăcută ce i-o crează și care are rolul de a-l liniști, de a-l readuce la realitatea în care trăiește, de a-l scoate din vârtejul evenimentelor trăite altădată, care uneori l-au întors în timp și l-au acaparat în totalitate.
„Geamănul din oglindă” este o carte scrisă cu sufletul, emoționantă, răscolitoare, încărcată de adevăr, interesantă, care nu-ți poate lipsi din biblioteca sufletului.
Am descoperit familia Titina și Florin ȚENE și ca poeți.
Fiecare vers al Titinei are un mesaj, un strigăt de durere sau bucurie. Poeziile sale sunt presărate cu amintiri dragi din copilărie, povești de viață pline de învățăminte, duioase, cutremurătoare, dureros de adevărate.
Versurile poetei sunt calde, ritmice, muzicale, te cuceresc de la primul cuvînt, îți răscolesc sufletul sau ți-l fac să plutească fericit.
Versurile din „Cheia bătrânei,”te cutremură, adevărul ce se regăsește în fiecare cuvânt doare până peste poate, dar din păcate nu poate fi ascuns, este o realitate crudă în care se regăsesc o parte din părinții bătrâni, care devin povară pentru cei cărora le-au dat viață.
„Fii, măicuță mulțumită
Să ne-ajuți pe fiecare!
Cine astăzi ți-ar mai da
Farfuria cu mâncare!”
Poemele „Copilul a îmbătrânit...”Izvorul din tug㔄Mama”, „Bătrâna doamnă cu sclipici...”,sunt secvențe din viața cotidiană, sau incursiuni pe tărâmul minunat al amintirilor dragi din copilărie, care îți dau fiori de bucurie sau de tristețe.
Titina Nica Țene este o poetă talentată care sădește mângâire în sufletele cititorilor săi, a cărei poezie pătrunde și-n marile uitări, este poeta de „sărbătoare” care dăruiește iubitorilor de poezie lacrimi și zâmbete, întristare și fericire.
***

Poemele lui Florin sunt mai sobre, cu versuri expresive, uneori melancolice, alteori pragmatice, dar îmbrăcate în sentimentele ascunse ale sufletului ancestral și călător al poetului.
„Veghează poetul la cerul lui de hârtie,
Scriindu-și pe el gânduri turnate-n poezie.”
În volumul „Întoarcerea statuilor,” poetul Alexandru Florin Țene a adunat cele mai frumoase și sugestive poeme care au izvorât din sufletul lui iubitor, îndrăgostit de poezie:
„rătăcind printre stele
și ars de dor,
îmi pun aripi și zbor.”
„Singurătatea poetului de cursă lungă”conturează destinul zbuciumat dar atât de sensibil al poetului:
„stau pe o piatră de gând și ascult
tăcerea din versuri.”
Menirea poetului este:
„Cale lungă, are poetul călcând pe lumina ce vine
sorbind mierea cuvântului din țâța unei albine.”
„Poeții nu mor niciodată,” „ci se-torc în cuvinte” și se așează la „Cina cea fără de taină” sau se refugează în „Gara poeților;
„când prin noapte buzunărită de scaieți
trece un tren de cuvinte cu poeți.”
Fiecare poem are o destinație precisă, este poleit de strălucirea cuvintelor care valsează fermecător, în ritm cadențat, cu pași de lumină, dăruind iubitorului de poezie un „Spectacol de dincolo de cortina cerului.”
„Între două speranțe,” poetul face un „Popas sublim,”își spune „Rugăciunea zilei,” apoi își conturează o „AUTOBIOGRAFIE,”după care, liniștit, pe înserate, scrie „Poemul cu păcate.”
Poemele lui Alexandru Florin Țene sunt nestemate strălucitoare care împodobesc sufletele cititorilor, poetul împletind cu măiestrie cuvintele , precum un vrăjitor,încărcându-le cu taine ascunse, tandrețe, dor și neliniști greu de înțeles de muritori de rînd, dar care-i scot în evidență originalitatea, expresivitatea, harul și talentul nativ al acestuia.

***
Am avut oportunitatea să fiu în preajma multor personalități din lumea scrisului, oameni cu har, dar care odată ajunși pe culmile gloriei, în vârful piramidei, nu mai privesc înapoi spre cei rămași la statutul de oameni simpli...Poate că e firesc...sau chiar le este greu să se mai întoarcă în timp...
Ceea ce m-a impresionat profund la Titina Nica și Alexandru Florin ȚENE, a fost naturalețea, normalitatea, simplitatea cu care trăiesc printre semenii lor.
Nu se mândresc, nu se laudă, nu se preamăresc, nu critică, nu hulesc, nu se revoltă, CI dăruiesc înțelepciune, prietenie, frumusețe sufletească, liniște, sensibilitate și multă iubire. Florin și Titina ȚENE sunt prozatori și poeți minunați, talentați, cu har, dar în același timp sunt români adevărați care au darul să-și exprime sentimentele într-o perfectă armonie cu sufletul.
Cunoscându-i pe TITINA ȘI Florin ȚENE, Dumnezeu m-a binecuvântat cu o „comoară” de pe puntea vieții.

Dora Alina Romanescu- scriitor