Între o “buză de iepure” suferindă şi un strigăt de ajutor, un glas mai mult decât mobilizator: Emeric Imre

Bucuros să vadă că într-o lume rătăcită, cea în care trăim, mai există oameni – și în mod special tineri – cu “apucături” nobile precum atitudinile caritabile constatate la Fundația “Marioana” din Beclean, Emeric Imre a venit vineri seara de la Cluj pe meleagurile someșene de la noi, după o pauză de circa zece ani, să încânte lumea cu o parte din creațiile sale - în total sunt în jur de 280 - unele înfăptuite în vremuri când mulți din cei aflați în sală se regăseau doar “în scrisorile părinților”, cum sugestiv a subliniat artistul. Cu o chitară şi o voce remarcabilă (sonorizarea a fost asigurată de Vasile Hertely), firescul de a cânta cu talent şi simţire a devenit realitate în aproximativ două ore de muzică şi poezie oferite la Pensiunea “Iris” cu generozitate şi fără a aştepta nimic altceva în schimb decât prietenia publicului. A şi obţinut-o, pe parcursul unui spectacol folk aplaudat la scenă deschisă şi gustat din plin, pe viu, de oameni veniţi nu în număr mare, dar cu sufletul deschis şi parcă însetat de astfel de experienţe de excepţie în peisajul muzical general, acolo unde prea multe apariţii mai noi sau mai vechi ajung, în lipsă de voce, de aptitudini şi de mesaj, să se dea în spectacol şi să se consacreze în showbiz-ul care învârte bani grei, într-o scumpete de regulă invers proporţională cu valoare şi direct pliată pe play-back-ul prestat cu... (mândră) atitudine. Spre deosebire de cei obişnuiţi să pună CD-ul şi să apoi să mânuiască teatral microfonul, artistul cu aproape 300 de compoziţii la activ şi zeci de ani de muzică în spate, a trăit momentul cu emoţii şi înainte, şi în timpul apariţiei în faţa publicului din Beclean, în sufletele căruia a făcut să reverbereze cântece mai mult sau mai puţin cunoscute, de dragoste – emoţie ce mobilizează chiar şi legile fizicii, vorba lui Emeric Imre - (“Bună varianta rea” şi “Nebun de alb” sunt cele mai populare), satirice (Balada lui Ilie de la sculărie) sau istorico-sociale (“Capul de la Torda”).
Dincolo de gratuităţile din relaţia cu publicul din Beclean - pe care protagonistul spectacolului de vineri seara n-a vrut nici să-l dovedească, nici să-l lase să-l învingă, ci şi l-a făcut prietenul acela împreună cu care a cântat pe alocuri – totul a avut şi un scop imediat, precis, găsit de Paul Boroş, iniţiatorul Fundaţiei “Marioana”: strângerea celor 300 de euro necesari pentru ca Savin, un băieţel din Sărăţel, să facă operaţia salvatoare în cazul afecţiunii popular numite “buză de iepure”. În rest, în atmosfera folkistă creată - aşa cum, prin discursul coordonatorului lor au subliniat şi organizatorii mişcaţi de principii precum iubire, speranţă, unitate, suflet - banii nu au contat, căci aceştia nu fac altceva decât să înrobească, iar puterea corupe.