Întrebări creştine

Despre o broşură a celor rătăciţi, care refuză dogma TRINITĂŢII şi dumnezeirea lui IISUS HRISTOS.

(8)

Cel care scrie acolo vede doar trei Persoane divine izolate, pe care nu şi le poate închipui în unitatea aproape de neînchipuit ce există în dumnezeire, unde toate sunt desăvârşite.”Eu şi Tatăl una suntem”, ne spune Mântuitorul. În lume, părinţii nasc copii asemenea lor, tot oameni, într-un fel asemănători. Cum poate să spună cineva că cel născut din Dumnezeu ”mai înainte de toţi vecii” nu este asemenea Tatălui ce L-a născut? Ar însemna să spunem că Dumnezeu e mai prejos de oameni, de creaţia Sa. Şi pentru ce anume L-am numi Tată pe Părintele ceresc dacă nu are un Fiu? Când Dumnezeu spune:”Iată, Adam s-a făcut asemenea cu unul dintre noi, cunoscând binele şi răul”(Geneza, 3.22), cine sunt aceşti „noi” misterioşi care au ţinut sfat dumnezeiesc?

Sectarii aceştia nu vor să înţeleagă că dacă Tatăl ceresc este izvorul a toate, tot ce voieşte Părintele ceresc se relizează prin Fiul şi se desăvârşeşte în Duhul Sfânt. Dacă ar vrea, ar putea să înţeleagă această dogmă, desigur. Atunci ar vedea unitatea extraordinară a Dumnezeirii. Fiul este născut din Tatăl şi Duhul Sfânt „purcede de la Tatăl şi se dăruieşte prin Fiul”, cum mărturiseşte Catehismul ortodox. (Aici greşesc catolicii înlocuind prepoziţia”prin” cu conjuncţia”şi”.) Deci toate sunt făcute prin Fiul etern şi se desăvârşesc în Duhul Sfânt. La Cina cea de Taină, Mântuitorul zice:”Şi orice veţi cere în numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul”(In.14.13) Observi legătura ce există între Persoanele dumnezeirii? Măcar atât cât este dat să priceapă biata noastră minte omenească, desigur. Dar însuşi Universul atomului şi Cosmosul sunt organizate după acest model Treimic, precum şi omul, care este trup, suflet şi duh. Până şi familia este formată oarecum Treimic din soţ,soţie şi copii etc. Despre acestea voi vorbi însă mai târziu.

La Conciliul de la Constantinopol din 381, un Sfânt Părinte arăta o cărămidă (roşie), zicând ”iată, aici este, pământul, precum şi apă şi foc”. Asemenea Soarelui este şi Părintele ceresc. E izvorul a toate. Din Soare se naşte lumina, precum Fiul Tatălui este lumina şi Înţelepciunnea veşnică a Părintelui, iar razele de lumină dau căldura, precum Duhul Sfânt încălzeşte şi înviorează sufletele noastre nemuritoare.

Luaţi pildă şi familia umană, căci există familii creştine de o unitate remarcabilă. Atunci pentru ce refuzăm a accepta o unitate desăvârşită în Dumnezeire? Chiar dacă n-o putem înţelege, căci suntem încă în Valea suferinţelor şi plângerilor. Nu trebuie să propagăm nepriceperea noastră, ci să fim smeriţi, acceptând că nu înţelegem foarte multe lucruri nu numai din dumnezeire, adică de o negrăită înălţime, dar nici măcar din lumea noastră. Orgoliul prostesc devine un păcat. Cine ştie că este neputincios în credinţă, cuvine-se să fie măcar smerit, recunoscându-şi boala şi nu încercând a zăpăci pe alţii, socotind boala sănătate.

Harul Domnului IISUS HRISTOS şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu domnia voastră şi cu noi toţi în veci de veci.