Întrebări creştine

Aş dori să cunosc motivele pentru care DUHUL SFÂNT, Duhul Adevărului,”Care de la Tatăl purcede” este Persoană a SFINTEI TREIMI.

(2)

Menţionarea DUHULUI SFÂNT se face în „Geneză” pe prima pagină şi citim că”Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”(1.2).Conform învăţăturii Bisericii dreptmăritoare, Duhul Sfânt este”de viaţă dătătorul”, „sfinţitorul „ şi „desăvârşitorul”a toate. Evident că astfel se confereau materiei proprietăţi pentru a apărea viaţa până la treapta umană(vieţuitoarele mării, uscatului şi ale cerului terestru).Era un fel de”clocire”, cum spun unii teologi (H.Morgan) De observat însă ceea ce numim un fel de”autonomie” a Duhului Sfânt. Acesta”de la Tatăl purcede”, precum ne-a învăţat Domnul IISUS la Cina cea d Taină, dar zice:”se purta”(adică pe Sine), ceea ce arată o putere de sine stătătoare în lucrare, specifică unei existenţe, unei Persoane.

În Vechiul Testament, pomenirea Duhului Sfânt este mai rară, deşi nu lipseşte. Prin Duhul Sfânt vorbesc profeţii şi slujitorii lui Dumnezeu, care vestesc marele eveniment al istoriei când Dumnezeu întrupat va locui cu oamenii sau cum spune „Cartea lui Enoh” că ”va coborî să cerceteze pământul spre binele acestuia.” Profetul-rege David se exprimă astfel în Psalmul 50:”…şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine”. Chiar şi în această exprimare ne dăm seama că nu este ceva ca la om. Are şi omul duh, dar noi suntem zidiţi, nu-l putem trimite, nu lucrează după voia noastră, nu are”autonomie”în lucrare cum are persoana. Abia după slăvita Înălţare la cer a Domnului HRISTOS, Duhul Sfânt se revarsă deplin peste Biserica întemeiată prin jertfa Golgotei.

Învăţătura deplină avea să ne vină prin IISUS HRISTOS. Zicem”deplină”, adică atât cât vrea Dumnezeu să cunoaştem prin revelaţia ce ni se face şi negreşit că Dumnezeu ştie câtă informaţie ne este de folos.

La Cina cea de Taină aflăm că ucenicii nu vor rămâne orfani, că li se va trimite”un alt Mângâietor”(Paracletul). Observăm adjectivul pronominal articulat”un alt”, care atestă un statut aparte. Nu separat de dumnezeire, dar cu o existenţă distinctă, pe care totuşi o intuim. Spaţiul insuficient ne opreşte aici deocamdată.

Dumnezeu fie cu dv. şi cu noi toţi în veacul acesta şi în Împărăţia ce fără de moarte a veacului ce va să vină.