Învăţătorul

Păstrăm între frumuseţile sufletului nostru imaginea INVĂŢĂTORULUI nostru dintâi. Alături de părinţii care ne-au dat viaţă şi ne-au desluşit primele minuni ale lumii,ÎNVĂŢĂTORUL îşi are loc sfânt în destinele noastre.
Părinţii ne-au adus pe lume,ne-au dat dreptul de a pătrunde în lumea atât de schimbătoare a zilelor şi a nopţilor.
ÎNVĂŢĂTORUL a venit şi a dat chip,nume şi rostire acestor îmbieri venite dinspre timpul încă neînceput.El ne-a făcut să dăm primele contururi rostului viitor.Cuvintele cunoscute el ni le-a deschis cu minunea ştiinţei lor scrise. Gândurile răsleţe el le-a adunat şi întrupat în înţeles de idei,iar din firave porniri spre un ceva de fum şi ceţuri el ne-a dat convingerile de viaţă.
El ne-a format şi călit caracterele din miraculoase întâlniri cu învăţături venite din adâncul de înţelepciune al cărţilor dar şi al unor temeiuri şi rosturi străvechi încredinţate doar lui spre a fi trecute învăţăceilor.
Oricâte cuvinte s-ar încerca,oricâte cărţi s-ar scrie,oricâte muzici s-ar mlădia sau oricâte peneluri şi-ar încerca măiestriile de culori,nu va putea fi redată niciodată minunea întâlnirii cu învăţătorul nostru şi clipa aceea de înălţătoare trăire când parcă,în prezenţa lui,lumina a pogorât peste noi.
Doar îngerul nostru o poate spune şi doar el ne păstrează veşnică peste timp emoţia clipei când ÎNVĂŢĂTORUL ne-a luat de mână şi a prins a ne arăta drumul.Din acel unic moment al încredinţării noastre ÎNVĂŢĂTORULUI,lumea a început a prinde contur pentru noi.Ştiinţa lui,bunătatea lui,severa lui dojană sau statornicul îndemn spre mai bine ne-au fost date de atunci spre a ne însoţi viaţa întreagă.
Şi am primit şi am luat din toate ale lui,din generozitatea lui,din căldura sufletului lui, din tăria credinţei lui,din seninătatea cu care îşi împlineşte menirea. Cel ce şi-a asumat destinul de ÎNVĂŢĂTOR, ştie că,mai presus de toate cele ale vieţii lui, sunt cele ale învăţăceilor încredinţaţi lui spre formare şi desăvârşire.
Oricât de încercat de viaţă ar fi,oricât de chinuit ar fi de neînţelegerea semenilor,oricât de ignorat de autorităţi ar fi el, ÎNVĂŢĂTORUL, rabdă greul clipelor,închide în sine durerile şi umilinţa,spre a oferi învăţăceilor,în fiecare clipă,acelaşi senin cer al încrederii şi spre a le ţine deschis acelaşi orizont limpede şi generos al speranţelor neîntinate.
Între puţinele temeiuri ale trăiniciei şi dăinuirii noastre care ne-au mai rămas în această lume din ce în ce mai volburată, pornită parcă spre distrugere de sine,INVĂŢĂTORUL rămâne modelul revigorant şi generator al nădejdilor noastre.
În fiecare dimineaţă, la aceeaşi oră(cu o precizie de ceasornic)îl vezi păşind spre locul sfânt al lui ŞCOALA,pregătit pentru marea misiune, pentru marea provocare de fiecare zi.
Îl întâlnim, apoi, la câmp, unde din dorinţa de a realiza lucruri bine- făcute,îşi dezmiardă peticul de pământ cu propriile mâini.
Duminica în straie de sărbătoare, îmbrăcând totodată şi sufletul cu haina curată a credinţei,vom întâlni ÎNVĂŢĂTORUL la biserică,rugându-se.Pentru că ÎNVĂŢĂTORUL modelează în primul rând suflete,oţeleşte caractere şi veghează îngeri,forţa sa vine din eterna noastră nevoie de a fi bine,de a fi drepţi,de a fi ocrotitorii celui sărman, neajutorat sau oropsit. Acolo, în primii ani ai copilăriei toate aceste daruri sunt din plin revărsate asupra noastră. ÎNVĂŢĂTORUL ni le descoperă,ne insuflă credinţa în ele,dorul râvnei de a le urma şi ni le dă spre însoţire spre viaţa toată.
Acolo însă, la începuturile noastre, ÎNVĂŢĂTORUL înseamnă însăşi lumea pentru noi .
Iar când EL, părăseşte rosturile acestei lumi,chemat de legile eterne ale vieţii ,îl plângem cu tristeţea marilor despărţiri şi cu regretul de a fi pierdut pe cel mai bun şi statornic prieten, îndrumător al vieţii noastre.
...Când pleacă ÎNVĂŢĂTORUL pe marele şi ultimul să drum, îngerul din noi îl plânge cu lacrimi care deschid Cerurile.
Școala Gimnazială ”Vasile Scurtu” Parva
Profesor înv. primar
FLORE MARINA