Ioan Sigmirean publicat postum

La plecarea din această lume a profesorului de istorie Ioan Sigmirean (3 februarie 2022), rămânea pe masa de lucru a distinsului și binecunoscutului profesor, istoric și cercetător, o valoroasă lucrare ce ar fi fost editată și publicată de autor dacă ar mai fi avut timp. N-a mai apucat, dar cei mai dragi dintre apropiații săi – membrii familiei, preotul satului Cepari, Ionel Motofelea – duhovnicul său apropiat, și cercetătorul cu care a editat anterior alte cărți sau cu care s-a consultat în redactarea lor în timpul vieții, Dr Adrian Onofreiu, s-au întrebuințat la modul cel mai serios și aplicat în publicarea acestui manuscris, găsind o editură potrivită și interesată în a publica volume interesante și valoroase.

Cartea apărută postum la editura Charmides, Bistrița, 2021, se întitulează „Așezări, etnii, culte religioase și biserici în depresiunea Dumitra – Tăure Județul Bistrița-Năsăud” și urma să fie lansată odată cu festivitățile de resfințire a Bisericii din Cepari, care a avut loc în 29 mai 2022, localitate în care a trăit și a lucrat profesorul Ioan Sigmirean. Cartea este prefațată de binecunoscutul preot muzeograf Crin-Triandafil Theodorescu, și care evidențiază străduința profesorului Ioan Sigmirean de a cerceta, selecta și reda cititorilor realitatea istorică din zona Dumitra-Tăure, în cele mai mici detalii, așa cum o reușeau cu decenii în urmă istoricii ținutului năsăudean primiți în mediul academic, numindu-l pe distinsul profesor Ioan Sigmirean, pe bună dreptate, „zidar al fântânii istoriografice din care, ulterior, cineva se va putea adăpa întru cunoaștere”.

Insuși autorul își dezvăluie intenția de a aduce elemente noi față de lucrările sale anterioare (Istoria școlilor din Cepari/ 2004, Istoria bisericilor din Cepari/ 2007, Monografia comunei Dumitra (Dumitra, Cepari, Tărpiu)/ 2008), noutăți concretizate prin date, fapte și documente.

Cartea cuprinde patru capitole ample, în circa 400 de pagini, prin care ni se prezintă noutățile promise. In capitolul întâi ne sunt prezentate caracteristicile geografice ale zonei Dumitra-Tăure întrucât relația dintre relief și comunitatea umană se află într-o directă dependență. Dealurile înalte, luncile fertile, versanții cu torenții lor activi, solurile mănoase, anotimpurile blânde, precipitațiile și temperaturile adecvate, flora și fauna diversă s-au constituit într-un habitat potrivit pentru comunitățile umane care-și puteau asigura existența prin numeroase culturi de cereale, legume, flori sau pomi fructiferi. Alte numeroase resurse au susținut habitatul uman din această zonă: apa, slatina, solul iar piatra și lemnul au slujit la construcția caselor și dependințelor, a școlilor și bisericilor.

Capitolul al doilea ne prezintă momentele principale ale evoluției politice și religioase a localității Cepari și a celorlalte așezări din depresiunea Dumitra-Tăure încă din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Din fiecare etapă istorică autorul prezintă dovezi ale existenței umane în acest spațiu, începând cu epoca pietrei, a metalelor și continuând cu antichitatea dacică, cu perioada de conviețuire a dacilor cu romanii, evul mediu, epoca modernă și contemporană. Un exemplu spectaculos pe care-l dă autorul, de sincretism religios este cel sărbătorit la Rusalii când creștinii sărbătoresc Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli, evreii aveau sărbătoarea primelor fructe, romanii împodobeau mormintele cu trandafiri înfloriți (Rosallia), iar de la daci a străbătut până astăzi obiceiul „Boului înstruțat”. Numai cine va citi această carte se va putea bucura de mulțimea unor astfel de exemple, pentru că, întradevăr, zona, populată cu români încă din cele mai vechi timpuri, a suferit între timp, cucerirea maghiară (900-1300), colonizarea sașilor (sec. XII), invazia mongolă (1241), apartanența la scaunul Bistriței (din sec. XIII), evoluția economică și socială de tip medieval, cu primele construcții bisericești legate de catolicism, lutheranism, calvinism, ortodoxism, apoi evoluția modernă (XVII-1918) pe toate planurile și-n toate domeniile (cu exemplificări edite și inedite). Aspecte dureroase sunt consemnate în perioada dualismului austro-ungar (1867-1918), precum și-n perioada interbelică, lovită de război și ocupația hortistă (1940-1944) care a determinat evacuarea sașilor, intensificată cel mai mult în perioada comunistă (1945-1989). Evoluția cultelor și a școlilor din această zonă, în această prioadă oferă noi exemplificări pe care autorul le expune cu mare generozitate.

Capitolul trei prezintă aspecte de civilizație și cultură tradițională în aceste așezări, tradiții influiențate de ocupațiile  principale ale localnicilor care au trăit cu coloniștii sași aduși aici, practicând o agricultură mai performantă, de model flamand, care impunea construcții gospodărești cu beciuri veritabile pentru păstrarea vinului, a fructelor și legumelor... Întreaga locuință și gospodărie, așa cum le prezintă autorul, asigurau un confort de apreciat. Sunt descrise bucătăria, spațiile de locuit, dependințele cu anexele lor, podoabele ce împodobeau casa, obiceiurile și tradițiile create de-a lungul timpului și păstrate până astăzi.

Capitolul al patrulea prezintă evoluția fenomenului religios în toată complexitatea lui – principalele culte, construcțiile adecvate – bisericile și casele parohiale, preoții slujitori, diaconii, pastorii, pentru toate localitățile din depresiune: Blăjenii de Jos, Blăjenii de Sus, Caila, Tăure, Dumitra, Tărpiu, Cepari, localități cărora le este prezentată vechimea și atestarea documentară, proveniența denumirii satului, statutul social al locuitorilor, cultele religioase prezentate în toată structura și intimitatea lor, trimiteri bibliografice pentru fiecare cult, fotografii reprezentative asigurate de preotul Ionel Motofelea, chiar dacă cultul nu era orthodox. Capitolul nuanțează cu eleganță o experiență reușită și intens trăită – conlocuirea multietnică și multiconfesională pe un pământ milenar românesc și merită să fie cunoscută o astfel de conviețuire.

Anexele prezintă hărți, documente și date inedite precum și un glosar cu termini explicativi. Mulțumirile autorului dezvăluie susținătorii acestui volum, iar mulțumirile și felicitările noastre scot încă o dată în evidență valoarea unui autor complex și profund aplecat asupra actului de cercetare și documentare. Poate apropiații Domniei Sale vor găsi printre manuscrisele sale și alte texte pregătite pentru editare. Poate, un volum de „amintiri” ar consolida și mai mult imaginea unui remarcabil profesor de istorie aplecat cu multă acribie asupra cercetării istorice. La lansarea acestui volum (1 iulie 2022, la Muzeul Grăniceresc Năsăud) i-au adus elogii postmortem distinșii preoți Crin-Triandafil Theodorescu și Ionel Motofelea, directorul muzeului dr. Lucian Vaida, președinta ASTREI oraș - ec Floarea Pleș și prof. Ioan Seni – autorul acestor rânduri, în fața unui public select din care n-au lipsit preoți, tineri și public interest de istoria locală. Asistența afla amănunte interesante despre resfințirea Bisericii din Cepari (29 mai 2022), păstorită de pr. Ionel Motofelea, vechimea acestei biserici (din 1407), cultele pe care le-a găzduit de-a lungul timpului (Catholic, Lutheran, Greco-catolic, Ortodox), renovările în pictură și sculptură, alte îmbunătățiri reușite prin efortul credincioșilor din Cepari, a Consiliului Local Dumitra și din fonduri europene. Felicitări tuturor – implicați și beneficiari.