Jeniţa Naidin; „TERAPIA prin CUVÂNT”- Editura Limes, Cluj- Napoca, 2010

Există în peisajul publicistic bistriţean câteva condeiere ce produc o puternică impresie printr-o efervescentă şi surprinzătoare activitate. Între acestea, suntem siguri că cititorii au semnalat numele dnei. Jeniţa Naidin, ajunsă pe meleagurile noastre printr-un anume concurs de împrejurări care se vădesc benefice pentru mediul nostru cultural.

Iată acum o nouă apariţie pe care ne-o oferă Editura Limes din capitala culturală a Ardealului, într-o excelentă prezentare grafică şi cu o foarte bună ţinută editorială.. Aceasta succede altor două, foarte bine primite de public: ”Scrisul şi Cititul” şi „Vindecarea”, ca să nu mai vorbim despre 12 volume care dezbat probleme ale profesiei domniei sale - sistemul de asigurări sociale şi pensii. Acest ultim volum conţine publicistica rodnică a unui an - august 2008 - octombrie 2009..Cele trei lucrări amintite mai sus, care exced sfera profesională a domniei sale, sunt un .preţios demers pentru a preţui forţa miraculoasă a cuvântului, spre a crea în vieţile noastre o „aură” pozitivă, fiindcă fiecare muritor îşi făureşte - prin cuvânt îndeosebi- propriul său rai sau infern, ştiindu-se că fiul gândului este cuvântul, iar al acestuia, subsecvent fiindu-i fapta. Cuvintele îmbărbătează, trimit în bătălii şi la marginile lumii, cuvintele pot răni şi ucide mai aprig decât săbiile şi pumnaele, pot bucura şi ferici, pot întoarce de pe drumul rătăcirii mai bine ca o busolă sau un sextatnt, pot trezi lacrima sau dimpotrivă să prăvălească pe semenii noştri în prăpastia păcatului şi morţii.

În primul rând, această lucrare va facilita accesul spre cultură prin descinderea critică în gândirea unor mari personalităţi din lumea cultural-ştiinţifică europeană, naţională şi chiar locală, într-o scară de valori pe care cititorul o descoperă cu surprindere şi plăcere: Ştefan Klein, Marie Cardinal, Daniel Goleman, Edgar Krau, Anick de Souzenelle, Andrei Pleşu, Dan Puric, Gheorghe Grigurcu, Deepack Chopra, Mircea Eliade, Alfred Adler, Jaques Salome, Jared Diamond, S.Nikolaevici Lazarev şi din sfera culturii locale: Virginia Brănescu, Menuţ Maximinian, Ioan Pintea, Eugenia Zegrean, Cornel Cotuţiu, Elena M. Câmpan, Olimpiu Nuşfelean, subsemnatul…- adică un adevărat univers al culturii, subsumat ideii din titlul lucrării: ”TERAPIA prin CUVÂNT” Chiar numai simpla enumerare a unor nume de asemenea faimă necesită o solidă cultură, o capacitate de distingere şi extracţie a valorilor, cărora distinsa autoare le face faţă prin solida pregătire culturală a unei vieţi întregi. .

Practic, dna. J.N. vrea să fie un far de lumină spre frumuseţea gândului şi cuvântului, aşa cum radiază din fiecare capitol ornat cu formulări sentenţioase, maxime, idei percutante.

Asumarea unor ideii preţioase şi recomandarea transferului acestora în vieţile noastre este făcută în virtutea responsabilităţii pe care autoarea o resimte permanent pentru cititor, pe care-l simte mereu prezent, în care vede un interlocutor viu, cuprins în vîrtejul existenţei proprii, ceea ce dă o puternică notă de oralitate, facilitând şi parcursul lectrurii. Structurarea pe capitole dense este un alt factor care face ca acest gen de lectură să fie captivant, evitând primejdia în care cad numeroşi autori ale căror lucrări suferă de ariditate.

Despre mirobolanta putere a cuvântului, spunea Al. Vlahuţă:”

„Ca-n basme-i acuvântului putere

El lumi aevea face din păreri

Şi vis etern din umbra care piere

Şi iarăşi azi, din ziua cea de ieri..”.

Nu mai puţin ilustre ar fi probele scepticilor, argumentând fragilitatea, timida scânteiere şi apoi stingere a cuvântului, dar dna. Jeniţa Naidin se află în fortăreaţa celor ce văd în cuvântul scris, în exprimarea culturală a acestuia o armă puternică şi chiar de neînfrânt. Şi mai important este că doreşte ca şi cititorul să vieţuiască în lumea frumosului literar şi filosofic, graţie acestei puteri transfiguratoare. Am certitudinea că cei are vor avea ocazia să ţină în mâini acestă lucrare, o vor lectura cu plăcere şi mai ales cu maxim folos, întrunind cele două criterii ale artei, care ghidau antichitatea greco-romană: „Utile, dulci”-(Folositor şi plăcut”)