La 88 de ani, Octavian Harșian continuă să fie activ și se bucură de rodnicia pământului

            Cetățean de onoare al județului Bistrița-Năsăud, inginerul Octavian Harșian continuă să-și onoreze profesia, să performeze în domeniile pentru care a învățat și s-a specializat, cu toate că vârsta îi mai încetinește elanul. Și acum, la 88 de ani, născut în 2 iulie – zi sfântă pentru toți românii, deci și pentru inginerul din Dumitra, lucrează zi de zi, urcând bătrânește la cabana din împărăția viei, devenită birou, din Dealul Dumitrei. ”Rămâneți mereu un luptător al roadelor pământului, al gustului și al comunității din Poarta Transilvaniei”, îi ura în urmă cu ceva vreme șeful administrației județene. Și-aș mai adăuga câteva dintre aprecierile aduse ”patriarhului” viticulturii județene și naționale. ”Un profesionist de aleasă clasă” (Gheorghe Șanta); ”Este o enciclopedie, niciodată nu te plictisești în discuțiile cu el” (Sabin Ilieș); ”Este o binecuvântare să-i asculți poveștiile lui despre viață, despre agricultura României” (Romeo Florian); ”Îl admir și acum pe inginerul Harșian fiindcă îl consider un ziditor, un luptător în a face ca pământul să rodească” (Aurel Onigaș); ”Un om al ideiilor, al practicii agricole, este cel care spre mândria noastră a repus pe harta țării zona viticolă din Dumitra” (Mihai Bilegan).     

            Octavian Harșian face agricultură nu din obligație, ci din pasiune. Viticultura l-a înobilat, deși este un adevărat lord, precum vinul care, pentru calitățiile lui, e vorba de vinul marca Harșian ce merită să-i spui dumneavoastră. A absolvit Agronomia la București, fiind în plutonul fruntaș. Putea să rămână în capitală, la catedră, să se plimbe liniștit, îmbrăcat la costum și cravată, pe Calea Victoriei, să intre la Capșa, să bea o cafea. Dar, a refuzat confortul și a ajuns la țară, în Dumitra, încălțat cu cizme de cauciuc, îmbrăcat în salopetă și muncind în zoothenie ”la coada vacii” cum spun unii. L-am întâlnit prin 1971, fiind în documentare împreună cu colegul meu de redacție, Vasile Tabără și l-am întrebat atunci care e  cea mai mare satisfacție? Și inginerul Harșian mi-a răspuns prompt ”am reușit să cresc producția de lapte”. Așa era în urmă cu mai bine de 50 de ani. Dar marea pasiune a lui Harșian a fost și rămâne viticultura. Deși a performat în zoothenie, în culturi cerealiere, via rămâne ca o carte mereu deschisă către nemurire. Și acum când se aproprie de nouă decenii îl găsim în podgorie, conducând treburile fermei. Știe despre vie și vin cam tot ce poate asimila într-o viață de om. Dar istoria vie de la Dumitra o cunoaște mai bine decât oricine, fiindcă a învățat-o muncind, cercetând, inovând. Și acum O.H. învață, studiază, iar teancurile de cărți și reviste de specialitate de pe biroul lui sunt o dovadă a seriozității cu care lucrează și în prezent. Îl ascult cu câtă pasiune vorbește: ”vreau să subliniez că am reușit să introducem în circuitul viticol european zona Dumitrei, vinul de aici, Pinot Gris, fiind considerat pe la 1930 cel mai bun vin din Europa, cu toate că era obținut din cea mai nordică podgorie din România. La Dumitra am înfințat o podgorie, poate unicat în țară. Pe aceste dealuri, dacă torni în vie apă izvorăște vin. Aici, la noi, acest sol sălbatic, calcaros și cu multe particule de tuf vulcanic, cu multe minerale dau calitate superioră strugurilor și implicit vinului.”

            Stau față în față în biroul lui din Deal. Povestește și privește către via lucrată inginerește de profesionistele Luminiței Martița. Se anunță un an bogat. Îmi mai amintește interlocutorul meu despre brandurile cu care, fără modestie se mândrește: vinul Steiniger, soiul Ursita, berbecuții Suffolk și rasa Mangalița. Câți se pot mândri cu astfel de performanțe? Prin tot ceea ce face și acum se poate spune încă o dată că viața nu are vârstă. Să reproducem și cuvintele scriitorului și omului politic Varujan Vozganian, cel care l-a vizitat: ”Cu recunoștiință și prețuire îmi amintesc de găzduirea de excepție pe care mi-a oferit-o domnul Octavian Harșian în peisajul de poveste al podgoriilor sale. Se spune că un armean cât trăiește se simte nemuritor, și asta se vede în fiecare clipă pe chipul, în cuvintele și aspirațiile domnului Harșian. Sentimente frățești atât din partea mea cât și din partea comunitățiilor armenești care m-au însoțit în pelerinajul către duhurile vinurilor Sale.”

            Sărbătoritul de astăzi, Lordul de la Dumitra are o vorbă cu un înțeles aparte, și anume că: ”vinul izvorăște din iubire și se bea cu delicatețe”. Și la 2 iulie cei care îl cunosc și îl prețuiesc pe Octavian Harșian, sunt sigur că vor bea cu delicatețe un pahar de vin, întru sănătatea celui pentru care în via de la Dumitra mustește pasiunea și adevărul. La mulți ani Octavian Harșian!

T. Săsărman