La Borleasa, prin grija părintelui Andrei și a preotesei Roxana-Maria Dan, copiii își arată iubirea față de bunicii din comunitate

Titlul provocator al grupului catehetic al copiilor Parohiei Ortodoxe Borleasa în care ne-a angajat Concursul național catehetic „Hristos-Cuvântul Care vindecă”.

Pe parcursul mai multor săptămâni, grupul nostru catehetic s-a bucurat de lumina și frumusețea acestei provocări, care s-a caracterizat după cum urmează:

I. Trei serii de catehizare:

1.Importanța primei legături a copiilor cu cei bătrâni( bunicii casei) și comportamentul adecvat față de ei. 

2. Relevanța educației familiale(cei șapte ani de acasă) în comportamentul copiilor față de „ceilalți bătrâni” ai societății.

3 Rolul complex al familiei, școlii și Bisericii în formarea „viitorului adult de mâine”

II.Activități:

-încropirea de mărțișoare și creionarea de felicitări ca semn al dragostei, respectului și cinstei față de bătrânii( bolnavi) ai familiei

-pictarea de icoane cu Mântuitorul și Maica Domnului ca oglindă a credinței că ocrotirea divină ține familia unită în iubire.

-existența colțului de mărțișoare, felicitări și icoane ca transpunere vizibilă a iubirii față de bătrânii noștri( bunicii casei) din izvorul inimii.

-întocmirea de eseuri, compuneri despre respectul, cinstea și iubirea  față de bunicii noștri aflași în suferință.

-inițiativa unei acțiuni filantropice:vizitarea Centrului de îngrijiri ”Sf.Filaret cel Milostiv” din com.Târlișua unde copiii au arătat dragostea și empatia față de „familia extinsă” prin oferirea de:„iconițe”, „prescură”,„ciocolată”,„prăjitură”, dar cel mai important„dragostea lor!”

Concursul național catehetic „Hristos-Cuvântul Care vindecă” ne-a învățat să aplicăm pe viitor:

-întruparea adevărurilor de credință

-fapta plină de iubire față de bătrânul bolnav aflat în suferință

-sedimentarea unității de iubire între copii și bătrâni cu „motto-ul grupului”:„dacă suntem împreună, fie în bucurii, dar mai ales în necazuri, suferința o ducem mai ușor!

Să nu uităm că bătrânii și bunicii noștri au „aripi de părinte”:

„Pe cel bătrân să nu-l înfrunți, ci să-l îndemni ca pe un părinte...pe femeile bătrâne  îndeamnă-le ca pe niște mame”(1Tim.5,1-2)