La împărţit de daruri

Ardelenii fiind cu oile când a împărţit bunul Dumnezeu daruri pentru toate neamurile pământului, au venit cei din urmă

-Dar unde-aţi fost, dragilor, până acum? le zise Domnul privindu-i cu multă milă.

-Apăi tare multă treabă-i cu animalele astea, Mărite Doamne. Dreptu-i că-s tare blânde , dar adapă-le, caută-le iarbă, adăpost. Mereu cu ochii pe ele…Apoi, noi om lua ce s-o mai găsi, că nu suntem ponturoşi. Ce mai este?

-Au mai rămas, dragilor, doar frumuseţea şi prostia.

Stătură ardelenii nişte momente bune, să ,,cujete” problema, ş-apoi s-au hotărât şi cu glas rar şi blajin, unul mai în vârstă zise:

-Mărite Stăpâne a toate, frumuseţea-i trecătoare, aşa că noi alegem…ailaltă.

x x

Măi Ioane, ţi-ai cumpărat masină?

-Da, mă, în lizing.

-Fain, da’ ce culoare are?

-Ai văzut tu cum arată cerul la apusul soarelui? Aşa cum e cireaşa coaptă.

-Văzut, mă.

-No aşe-i şi maşîna me, numa că-i verde.